Unul dintre cele mai bine păstrate secrete ale unei foste ţări comuniste a fost făcut public după 41 de ani de tacere

 În timpul erei sovietice dacă un oraş reuşea să adune un milion de locuitori primea privilegiul de a avea propriul metrou. Unul dintre aceste oraşe de legendă este Taşkent, capitala Uzbekistanului, o ţară care a intrat în componenţa URSS încă din 1924. Construcţia misteriosului metrou a început în 1977 şi până în 2018 nimeni din afara acestei ţări nu a ştiut cum arată metroul şi ce se se ascunde în subteranul din Taşkent, scrie BBC.

Metroul din Taşkent reprezintă un adevărat monument al opulenţei sovietice adus la viaţă creaţiile artiştilor din acea eră, al căror unic scop era crearea unor opere care se reflecte valorile şi succesul comunismului. Staţiile metroului sunt şi astăzi decorate cu motive, simboluri şi imagini ce amintesc de tot ceea ce a însemnat viaţa şi realizările comuniste înainte de 1989, atunci când majoritatea regimurilor comuniste din întreaga lume au început să se prăbuşească fie sub presiunea oamenilor nemulţumiţi de condiţiile de viaţă la care erau supuşi, fie din cauza eşecului sistemului economic comunist, care nu mai putea ţine pasul cu schimbările economice globale. Cu toate acestea, există şi staţii care amintesc de istoria mai indepărtată a Uzbekistanului, încă neatinsă de ceea ce avea să fie numită mai târziu ciuma roşie.

Una dintre cele mai faimoase staţii ale acestui proiect subteran este Alisher Navoi, numită după celebrul scriitor şi artist uzbec. În interiorul staţiei pot fi admirate imense arcade de marmura şi mozaicuri albastre ce le amintesc pasagerilor despre legătura Uzbekistanului cu Drumul Mătăsii. Alisher Navoi este una dintre cele mai aglomerate staţii ale metroului din Taşkent, unde pot fi găsiţi atât oameni ai Taşkentului cât şi turişti înarmaţi cu aparate de fotografiat, gata să captureze printr-o singură apăsare de buton o bucată din ceea ce este poate unul dintre cele mai puternice amintiri ale opulenţei sovietice. Până în 2018, fotografierea metroului din Taşkent era complet interzisă prin lege, motiv pentru care nimeni din afara acestei ţări nu ştia cum arată acest proiect din timpul erei comuniste.

În schimb, ceea ce se cunoaşte este motivul pentru care metroul din Taşkent a fost ţinut secret faţă de public pentru aproape jumătate de secol. Atunci când lucrările de construcţie ale metroului au fost finalizate, acesta încă juca rol de adăpost anti-nuclear. Proiectul a fost început şi finalizat în era comunistă atunci când frica de spioni şi influenţe externe era printre principalele preocupări ale comuniştilor. În acea perioadă informaţia, deci implicit şi fotografiile se aflau sub controlul comuniştilor, iar pentru că acest metrou erau în acelaşi timp un proiect important de infrastructură militară, niciun detaliu asociat subteranului nu trebuia să părăsească graniţele ţării.

Cu toate acestea, după căderea oficială a URSS-ului în 1991, fostul lider al partidului comunist din Uzbekistan, Islam Karimov a preluat puterea şi a continuat să aplice această politică a secretelor. Succesorul lui Karmiov, Shavkat Mirziyoyev, a înţeles că vremea celor roşii s-a terminat şi a început să realizeze reforme importante pentru a transforma Uzbekistanul într-o economie deschisă şi pentru a atrage investitorii şi turiştii. Pentru că probabil guvernul a devenit conştient de potenţialul turistic al subteranului din Taşkent s-a trecut la desecretizarea metroului în 2018. Astfel, un secret comunsist vechi de 41 de ani a fost făcut public.

Comunismul a căzut în 1991, dar amintirile din acea epocă au rămas imprimate pe pereţii staţiilor de metrou din Taşkent. Una dintre cele mai iconice reprezentări care poate fi găsită în subteranul fostului oraş comunist este un poretrat al lui Yuri Gagarin, primul om care a ajuns în spaţiu. Alături de Gagarin mai pot fi admiraţi în staţiile de metrou portrete ale primilor cosomonauţi sovietici, portrete care rămân o mărturie a puterii sovietice şi a supremaţiei afişată în timpul Cursei Spaţiale, începute în 1955.

În prezent, pentru o călătorie cu faimosul metrou din Taşkent, un rezident trebuie să scoată din buzunar  mai puţin de 1 euro, în timp ce preţul unui abonament lunar ajunge la 50 de euro. Metroul se află într-o continuă extindere, în contextul în care o a doua linie a fost deschisă în 1984, iar cea de a treia în 2001. Autorităţile au în plan să continue extinderea acestei bijuterii a erei sovietice pentru a conecta districtele nordice uzbece cu aeroportul din sud.