Tragicomedie la Tomeşti, cu dans pe maşini şi capete sparte

  De multă vreme sălile ieşene de judecată n-au mai avut parte de un asemenea recital, precum cel oferit zilele trecute de Beatrice, Nicu, avocaţii şi martorii lor. Cei doi actori principali ai acestei tragicomedii de Tomeşti au fost căsătoriţi până anul trecut. Au un băiat în vârstă de 7 ani şi, după ruperea căsătoriei, au gospodăriile gard în gard. Din cauza asta, o întreagă serie de şicanări, scandaluri şi bătăi, apeluri la poliţie şi chemare în judecată. Magistraţii au reuşit să impună, cel puţin pentru moment, un armistiţiu între belţgeranţi.

Desfacerea căsătoriei dintre Beatrice şi Nicu s-a realizat, aparent, în mod civilizat, fără acuzaţii reciproce în sala de judecată, fără târguieli absurde privind custodia copilului, pensia alimentară ori partajul bunurilor comune. Cei doi au rămas vecini de gard cu gospodăriile, iar aparenta pace n-a durat decât până la sfârşitul stării de urgenţă. Şicanările reciproce au început din momentul în care Nicu a venit neanunţat la Beatrice acasă pentru a-şi vedea fiul. Femeia i-a reproşat că ar fi trebuit s-o anunţe în prealabil. S-a lăsat cu ceartă, nervi şi o telecomandă zvârlită de bărbat fix în scăfârlia fostei soţii. Cu ţeasta sângerând, aceasta a chemat poliţia, iar Nicu s-a retras spăşit.

Gelozie şi haiduceală

După episodul cu telecomanda zburătoare, Nicu a stat la cutie o vreme. Nu prea mult, nici două luni. A început, din ce în ce mai des, să caute pricină fostei neveste. Pretexta că merge în magazie, să ia de-acolo diverse scule, dar o spiona de după gard. De multe ori, îi asculta convorbirile, urmărea când vine şi când pleacă de acasă. Era mai concentrat pe programul femeii, decât pe propriile afaceri.

Aşa a prins din zbor câteva fragmente de discuţie şi l-a luat cu gelozie. De aici până la un nou scandal, n-a fost decât un pas infim. I s-a năzărit că Beatrice vrea să plece în Danemarca, să-şi refacă viaţa. S-a lăsat doar cu înjurături şi ameninţări.

Au mai urmat ceva scene minore, fără prea multe complicaţii, însă pe 28 mai, tensiunea dintre cei doi a răbufnit. Trecuse de 7 seara, Beatrice încă nu venise de la serviciu, iar băiatul l-a sunat pe Nicu, nemulţumit că trebuie să stea cu bona în vârstă de numai 17 ani. Bărbatul şi-a ieşit din pepeni şi s-a dus glonţ la fabrica unde lucra Beatrice. Ce s-a întâmplat cu adevărat acolo, e greu de spus. Versiunile foştilor soţi (fiecare şi-a adus mai apoi martori în instanţă) se bat cap în cap.

Ea spune că Nicu a venit acolo, s-a suit pe capota unei maşini şi a început să danseze sălbatic, spunând că-i mare şi neînfricat haiduc.

El zice că, dimpotrivă, Beatrice e cea care a dat cu o bâtă în portiera maşinii lui. Cert e că directorul fabricii a chemat poliţia, iar femeia a fost escortată până acasă de un echipaj.

A doua zi, iarăşi gâlceavă de proporţii, iarăşi versiuni diferite ale poveştii. Beatrice susţine că Nicu a venit la ea la serviciu pus pe harţă, că a înjurat-o şi că a fost la un pas de a lovi, că doar intervenţia unui coleg a făcut-o să scape nebătută. El spune că se dusese acolo având de discutat ceva afaceri cu un alt angajat şi că Beatrice a poluat fonic dialogul dintre cei doi bărbaţi şi că el doar i-a cerut să se îndepărteze de acolo, ca să poată discuta în tihnă.

Nu s-a prezentat la primul termen pentru că n-a nimerit sala

În urma acestei dispute, Beatrice a deschis acţiune în instanţă, cerând ordin de protecţie. Procesul ar fi trebuit să se judece pe 6 iunie, dar Nicu nu s-a prezentat. La termenul următor, a motivat că n-a nimerit sala de judecată. O săptămână mai târziu, dramoleta de Tomeşti a ajuns în punctul culminant. Recital veritabil în faţa judecătorilor. Fiecare a venit cu avocat, martor şi poveste proprie. Beatrice zice că din cauza terorii la care era supusă, a fost nevoită să-şi dea demisia şi să-şi caute de lucru în altă parte, unde Nicu să nu aibă acces. Acesta a prezentat cu totul alt tablou. Anume că Beatrice a plecat de la firmă din cauza programului prelungit şi stress-ului de acolo, că l-ar fi rugat chiar pe el să-i găsească o slujbă, dacă nu la compania pe care o administrează, măcar pe la vreun prieten ceva.

Judecătorii au dovedit multă diplomaţie, reuşind să impună, cel puţin pentru moment, un armistiţiu între beligeranţi. Niciunuia dintre aceştia nu i s-a dat satisfacţie totală. S-a emis ordin de protecţie, dar distanţa minimă n-a fost cea de 150 metri, aşa cum a cerut Beatrice, ci de numai 50 metri. Nicu poate să-şi viziteze, în continuare, băiatul, dar numai după ce o anunţă din timp pe femeie. Ca epilog, completul de judecată le-a sugerat să urmeze tratament de consiliere psihologică. Marcel FLUERARU