Schitul Dragoslavele
Dimensiune font:
Situat în comuna cu acelaşi nume din judeţul Argeş, Schitul Dragoslavele adăposteşte o obşte de călugări ce poartă hramul Sfântului mare Mucenic Gheorghe.
Dragoslavele este o aşezare veche, atestată documentar încă din anul 1368. De întemeierea şi denumirea acestei localităţi se leagă două legende care sunt îmbinate cu dovezi istorice. Una dintre acestea spune că în hrisoavele lui Matei Basarab, dragoslovenii şi vecinii lor, rucărenii, erau rudari de prin părţile haţegului.
Denumirea de rudar sau aurar pe seamă domnească ce se bucura în acea perioadă de anumite privilegii, provine de la cuvântul slavon ruda care înseamna stâncă sau minereu. Rudarii au trecut prin munţii Gorjului şi Mehedinţiului în frunte cu căpetenia lor Dragoslav. Au părăsit zona Olteniei şi au plecat spre răsărit aşezându-se la poalele munţilor unde se află astăzi Valea Caselor. O altă legendă spune că întemeietorii satului Dragoslavele ar fi fost Dragoş, una din căpeteniile oştii lui Negru Vodă.
Deşi satul Dragoslavele este o aşezare foarte veche, schitul de aici a fost înfiinţat relativ târziu. Acesta a fost întemeiat în anul 1929, având rolul de reşedinţă patriarhală de odihnă pentru preoţimea musceleană. După această perioadă au fost făcute şi alte construcţii. Astfel, în anul 1949, Prea Fericitul Patriarh Justinian a adus în cadrul schitului de la Dragoslavele o biserică din lemn de la Predeal, a restaurat zidurile parcului şi cele trei case şi a pus oficial bazele schitului. La data de 21 august 1949, biserica schitului este sfinţită şi de atunci aici se oficiază slujbe în fiecare duminică şi sărbătoare.
Pe una din vilele aşezământului de la Dragoslavele se află o placă memorială care specifică faptul că: „Această casă s-a zidit din temelie, iar celelalte s-au refăcut cu cheltuiala preoţimii muscelene, care le-a dăruit Patriarhului Miron în 1929 că să fie reşedinţa de odihnă pentru Patriarhul României”.
În anul 1959, în urma prostelor Patriarhului Justinian faţă de măsurile abuzive ale regimului comunist, prin care mai mulţi călugări şi călugăriţe au fost scoşi din mănăstiri, acesta a fost trimis la Schitul Dragoslavele, unde i s-a fixat domiciliu forţat timp de şase luni.
Biserica schitului de la Dragoslavele este construită în stil maramureşean de credincioşii din Borşa, Maramureş. Realizată la sfârşitul secolului al XVII-lea, biserica este aşezată pe un soclu înalt format din bolovani şi are pereţii exteriori din grinzi de lemn.
Intrarea în lăcaşul de cult se face printr-o uşă masivă din lemn care face legătura cu interiorul bisericii structurat în pronaos, naos şi Altar. Aici veţi putea admira catapeteasma şi stranele sculptate cu multă măiestrie peste care timpul nu a ezitat să-şi lase amprenta. La exterior, biserica are un acoperiş învelit cu şindrilă prevăzut cu o streaşină foarte largă ce acoperă un ceardac construit pe toată lungimea sudică a bisericii. Turla lăcaşului de cult este construită în stil maramureşean, fiind foarte înaltă şi ţuguiată ce serveşte pe post de clopotniţă.
În comuna Dragoslavele mai puteţi vizita Crucea lui Matei Basarab, ce datează din anii 1632-1654, biserica Adormirea Maicii Domnului, din anul 1661, Crucea lui Lupu Vameşu, din anul 1692, Biserica Înălţarea Domnului, ce datează din anul 1745 sau Crucea lui Coman Pârcălabul, din anul 1724, toate acestea fiind monumente protejate.
Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România, apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 4521.
Sursa foto: www.skytrip.ro
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau