Valerian Stan: Republica și secretele cinice ale conducătorilor ei

Timp de două decenii, doi președinți ai României (Ion Iliescu și Traian Băsescu) s-au folosit de instituțiile statului pentru a-și ascunde unul cel mai probabil legăturile cu KGB, iar celălalt actele de poliție politică comunistă. Pentru ca astăzi, după aproape 34 de ani de „democrație și de stat de drept”, lucrurile să nu stea cu mult mai bine.

În concret, trei dintre primii patru cei mai importanți oameni în stat refuză concetățenilor lor informații de un interes public legitim în cea mai mare măsură.

Prim-ministrul Nicolae Ciucă a mers până acolo încât a dat în judecată un minister din subordine, Ministerul Educației Naționale, pentru a bloca verificările legale cu privire la suspiciunile serioase de plagiat al tezei sale de doctorat – fapt fără precedent în istoria atât de îndelungată și rușinoasă a plagiatelor multora dintre demnitarii de după 1990. Iar asta după ce anterior Parchetul General a dat și el o mănă de ajutor șefului Executivului, blocând accesul la lucrarea în discuție sub pretextul unor verificări cu privire la posibile încălcări ale legii penale de către doctorul din fruntea Guvernului țării.

La rândul său, președintele Camerei Deputaților și președinte al principalului partid de la guvernare, Marcel Ciolacu, se folosește de Secretariatul de stat pentru problemele revoluționarilor (SSPR) pentru a bloca accesul la propriul dosar de „revoluționar”. Dosar în legătură cu care există de asemenea numeroase și grave suspiciuni că a fost întocmit pe baza unor împrejurări factuale ale "Revoluției de la Buzău” care nu corespund adevărului - dar care, în schimb, i-au procurat titularului substanțiale beneficii financiare și materiale, astfel cum presa a relatat în mod repetat. Solicitările de acces la actele dosarului pe care i le-am adresat, au fost respinse de șefii SSPR sub pretextul că acestea conțin „date cu caracter personal, respectiv nume, prenume, cod numeric personal”. Pretextul încalcă însă în mod brutal reglementările legale privin accesul la informațiile publice, prin care este stabilit că în asemenea cazuri accesul la acte se face prin „anonimizarea datelor cu caracter personal”, fapt pentru care recent am chemat în judecată Secretariatul de stat.

În sfârșit, președintele Klaus Iohannis refuză cu obstinație să furnizeze orice informație despre costurile vizitei sale recente în Japonia și în Singapore, deplasarea, cu o escală la Sibiu, fiind făcută cu o aeronavă privată de lux închiriată din Luxemburg. Lucru care a scandalizat bună parte a societății. Internetul păstrează, probabil pentru o foarte lungă perioadă de timp de acum încolo, înregistrarea video în care, întrebat de un ziarist despre costurile deplasării, Președintele a răspuns, zâmbind cinic și rotindu-și verigheta pe inelar, că "nu-i permite legea"; tablou invitând parcă la un exercițiu de imaginație cu Regele Mihai în locul actualului președinte. Mă voi adresa și în acest caz justiției, iar dacă președintele nu va explica în ce mod informația privind costul deplasării în Asia constituie o amenințare la adresa siguranței naționale - informație în prezent clasificată după reglementări strâmbe în serviciul unor conducători cinici - voi solicita obligarea sa la despăgubiri pentru încălcarea dreptului constituțional de acces la informații. Ceea ce va constitui o recidivă de tristă memorie a d-lui Iohannis, care, pentru o conduită similară anterioară, a mai fost obligat să-mi plătească asemenea despăgubiri.

În sfârșit, poate mai important de spus e că toate cele de aici vorbesc nu doar despre desconsiderarea de către conducătorii politici a unuia dintre drepturile constituționale și legale a cetățenilor. Ele constituie de fapt o mentalitate sistemică extrem de păgubitoare cu privire la actul de guvernare și la responsabilitatea conducătorilor față de valorile societății democratice și ale statului de drept. O mentalitate care disprețuiește deopotrivă cetățeanul și aceste valori. Și care, necurmată de mai mult de trei decenii prin mereu aceleași „rotative” de conivență la putere, a făcut și promite să facă și în continuare un mare rău unei țări împotmolite astfel într-o mlaștină a neputinței și a eșecurilor dureroase.