Variola maimuței. Cum acționează virusul care a stârnit panică în toată lumea

Autorităţile sanitare din întreaga lume sunt în alertă după ce au fost înregistrate cazuri de variolă a maimuţei în mai multe state, cel mai mare focar de virus în afara Africii sub-sahariane de când a fost înregistrată prima infecţie umană în urmă cu mai bine de 50 de ani, scrie Financial Times.

Pe 21 mai au fost înregistrate aproape 100 de cazuri la nivel global, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Luni, Agenţia de Securitate a Sănătăţii din Marea Britanie a declarat că a detectat 36 de cazuri suplimentare de variola maimuţei, ceea ce a adus numărul total de cazuri confirmate în Anglia la 56, cel mai mare număr înregistrat în prezent de orice ţară.

Unele agenţii de sănătate publică, inclusiv în Marea Britanie şi Belgia, le-au spus celor infectaţi şi persoanelor care au luat contact cu bolnavii să se pună în carantină timp de trei săptămâni. În prezent, guvernele fac eforturi pentru a produce doze de vaccin împotriva variolei.

Până în prezent, nu a fost înregistrat niciun deces în focarul actual de variola maimuţei.

Ce este variola maimuţelor şi cât de periculoasă este?

Variola maimuţei este un virus care provoacă în mod obişnuit febră şi leziuni distinctive ale pielii, similare cu varicela. Majoritatea cazurilor sunt uşoare, iar boala dispare de obicei fără tratament în două până la patru săptămâni.

Cel mai frecvent mijloc de transmitere este prin contactul la nivelul pielii cu o persoană infectată sau prin schimbul de fluide corporale. Virusul se poate răspândi şi prin picături respiratorii. O mare parte din cazurile identificate în cel mai recent focar au fost în rândul bărbaţilor gay şi bisexuali.

„Virusul se manifestă în principal pe suprafaţa pielii”, a declarat David Heymann, profesor de epidemiologie a bolilor infecţioase la London School of Hygiene and Tropical Medicine. „Nu seamănă deloc cu Sars-Cov-2”, a spus el referindu-se la virusul care provoacă Covid-19. „Rareori se transmite pe cale respiratorie.”

Virusul – descoperit la maimuţele de laborator în 1958 şi, mai târziu, la un om de 12 ani – poate fi interceptat de obicei în urma contactului strâns cu animalele, în special cu rozătoarele, din Africa subsahariană.

În timp ce unele dintre primele cazuri din focarul actual au fost legate de călătoriile în Africa de Vest, autorităţile sanitare din ţările vestice au spus că virusul se răspândeşte acum în comunităţile lor.

Există două tipuri de virus: tulpina vest-africană şi versiunea alternativă din Bazinul Congo. Toate cazurile de până acum înregistrate în cel mai recent focar au generate de tulpina din Africa de Vest.

Heymann a declarat că a suntem „norocoşi” să avem de-a face cu versiunea vest-africană, deoarece este mult mai puţin mortală. Tulpina vest-africană are o rată a mortalităţii de 3,6%, comparativ cu 10,6% pentru versiunea din Bazinul Congo.

„Majoritatea” deceselor cauzate de tulpina vest-africană, care au avut loc în focarele anterioare, au avut loc la indivizi imunocompromişi sever, adesea persoane cu HIV, potrivit lui Geoffrey Smith, profesor la Universitatea Cambridge. Cu toate acestea, copiii mici şi femeile însărcinate sunt, de asemenea, expuşi unui risc crescut.

Ce a provocat cel mai recent focar de variola maimuţei?

Un focar de variolă la scară largă a fost posibil în vest din cauza unei scăderi a imunităţii la virus, potrivit mai multor studii.

Vaccinul împotriva variolei, care a încetat să fie administrat în vest în deceniul care a precedat eradicarea virusului în 1980, a fost eficient cu până la 85% în prevenirea infecţiei cu variola maimuţelor, potrivit OMS.

Ca urmare, majoritatea persoanelor de peste 50 de ani au o oarecare imunitate la variola maimuţelor, în timp ce tinerii nu au protecţie împotriva infecţiilor.

„Acest lucru era de aşteptat să se întâmple”, a declarat Eskild Petersen, profesor emerit de boli infecţioase la Universitatea Aarhus din Danemarca. „Există un număr tot mai mare de oameni – practic toţi sub 45 de ani – care nu au absolut nicio imunitate la virusurile variolei, iar asta ar putea fi o explicaţie pentru un număr tot mai mare de cazuri.”