Zeci de bătrâni continuă să sfideze restricţiile de circulaţie

 Printre noile reglementări ale Ordonanţei Militare nr.3 există una care-i priveşte direct pe cei cu vârsta peste 65 de ani, categoria cea mai expusă la efectele devastatoare ale coronavirusului. E vorba de intervalul orar 11.00-13.00 în care aceştia îşi pot părăsi locuinţele pentru a-şi rezolva problemele urgente. Deşi prevederile au caracter de obligativitate şi au intrat în vigoare încă de miercuri, 25 martie, ora 12.00, fiind popularizate asiduu în mass-media şi pe reţelele de socializare, încă foarte mulţi vârstnici continuă să le ignore şi să se expună fără niciun sens.

Joi dimineaţă, în intervalul orar 9.30 - 10.55, am parcurs la pas lejer traseul Târgu Cucu - Filarmonică - Piaţa Unirii - Lăpuşneanu – str. Gavriil Musicescu – str. Arcu – str. Gării - Redacţie. Peisaj aproape pustiu, trecători la niciun sfert faţă de ploioasa şi friguroasa zi de duminică, 22 martie.

Ca la promenadă, braţ la braţ

Cu toate astea, „recensământul” efectuat cu prilejul drumeţiei a consemnat un număr de peste 60 de pensionari umblând pe străzi în afara intervalului orar dedicat lor. Nici vorbă de cumpărături, nu-s magazine deschise nici pe str.Cuza Vodă, nici pe str. Mănăstirea Dancu (cea din spatele Primăriei) şi nici pe Lăpuşneanu. Urgenţe medicale? E greu de crezut că persoanele ajunse la vârsta senectuţii ar putea fi tratate la Maternitatea „Cuza Vodă”. Altceva nu era deschis în zonă.

În spatele Teatrului, un om trecut binişor de 70 de ani se îndrepta spre Filarmonică. Nu cu aere de nostalgii culturale, ci dansând parkinsonian, doi metri în zece secunde. Pe cronometru.

Ingenios şi, probabil încrezător că va scăpa neamendat în caz de luat la întrebări, alt septuagenar uscăţiv defila cu un mers uşor şchiopătat şi oarecum nesigur, cu mâna stângă în gips, pe lângă statuia lui Cuza. Mai la vale, dinspre Gară către centru, urcau uşor, ca la promenadă, braţ la braţ, pline de zâmbet, două femei ce purtau pe cap băştile specifice vârstei a treia. Ca alibi, poşetoaie şi o sacoşă. La vreo 30 de metri în spatele lor, altul care se crede mare dribleur a legislaţiei. Se târâia semeţ, făcându-se că studiază nişte acte dintr-un dosar. De ce acolo, pe drum şi nu acasă, cine ştie?

Ora 10.55. Ştiu exact, fără să trebuiască a mă uita în telefon. După năvala spontană, în şuvoi, a bătrânilor pe străzile urbei. Marcel FLUERARU