Zgomotul, barbarii și furia

Dorian OBREJA

Mi-am permis ca titlul editorialului de astăzi să fie o parafrază după acela al unei  celebre cărți, aparținând lui William Faulkner, ceea ce a rezultat părându-mi-se extrem de adecvat pentru situația dorită a fi descrisă.

Unii dintre cititorii fideli ai acestei rubrici ar putea obiecta sau ar putea întreba: trei texte despre același subiect, într-un interval nu prea mare de timp nu e prea mult, în vreme ce alții ar putea să mă suspecteze de hiperacuzie.

Nu e vorba nici de una, nici de alta.

Studiile științifice demonstrează, pe de o parte, că nivelul poluării sonore crește de la o zi la alta (manifestându-se pretutindeni, adică și la locul de muncă, și în trafic, și acasă, și în parcuri), iar pe de altă parte, că acest fenomen are, printre principalele consecințe negative, creșterea tensiunii arteriale, a stresului, dureri de cap, gastrite, infarcturi miocardice, tulburări de somn, de memorie, de comportament (aici aș aminti furia...), alte boli de inimă, depresie, oboseală, anxietate, diminuarea abilităților de citire, scăderea puterii de concentrare, creșterea iritabilității și a agresivității. Lista e mult mai lungă, dar mă opresc aici, fiind sigur că v-a dat târcoale, la lectura rândurilor de mai sus, fie depresia, fie iritabilitatea...

Conform unui raport făcut de către o instituție europeană de specialitate, pe bătrânul continent principala sursă de poluare sonoră o constituie traficul sonor (să visăm frumos: mașinile electrice ne vor scăpa de coșmar?). Potrivit unor estimări, peste 150 milioane de persoane suportă, zi și noapte, zgomotul generat de traficul rutier, la un nivel de circa 55 de decibeli, în circumstanțele în care nivelul de protecție auditivă este de 35 de decibeli ! Fenomenul este considerat responsabil de circa 12.000 de morți premature și apariția a aproximativ 50.000 de cazuri de cardiopatie ischemică; circa 25 milioane europeni suferă de o anxietate cronică, iar aproape 10 milioane sunt confruntați cu serioase tulburări cronice privind somnul.

Las, deocamdată, datele și considerații pe această temă, considerându-le suficiente, pentru a ajunge la jumătatea cealaltă a subiectului.

Dacă e să discutăm doar despre traficul rutier, e normal să împărțim cauzele poluării sonore în două mari categorii: una obiectivă (unde se poate interveni prin realizarea unor suprafețe/căi de rulare cât mai puțin zgomotoasea, limitarea vitezei etc.), și alta subiectivă. Aici e aici, pentru că ne lovim de comportamentul barbar. La modă, cel puțin în România, e să fii pe ”cai mari și mulți” în trafic, adică să ai o mașină „tare” (fie ea nouă și 4x4, de parcă ar fi folosită pe autostrăzile americane, fie ea mai obosită, la a doua sau chiar treia mână, dar cu marcă - nu dau exemple, să nu mă dea fabricanții autoturisme în judecată). Tot la modă e ca Plmașina ta să atragă cât mai mult atenția: fie prin accelerări zgomotoase, plecări de pe loc în trombă, geamuri lăsate pentru a se bucura toți de manele.

Plus claxoane puternice și nervoase dacă nu te ferești din calea „fiarei”, cap scos pe geam pentru răcnete amenințătoare, eventual zgomotul produs de spargerea unor parbrize cu bâte de baseball sau declanșarea unor pistoale cu bile/gaze de către cei mai „nervoși”, dar și mai siguri că nu vor păți nimic, în ciuda celor făcute, că au ei pe cineva unde trebuie...

Noi, cei normali, putem să ne îmbolnăvim sau înfuriem. Fără consecințe. Pentru că zgomotul crește, pentru că numărul barbarilor crește!