„A trăi șamanic presupune să fii una cu tot ce te înconjoară, să mergi prin viață acordat la ritmurile naturale”

Dialog cu Ioana Madi Dumitrescu, practicant șamanic, instructor de șamanism, facilitator de constelații familiale, consilier de dezvoltare personală, formator, Doctor în Filologie

- Ioana, cum ai fost atrasă de șamanism și ce te-a inspirat să începi să practici această spiritualitate?

- Șamanismul a venit la mine la ușă, la fel ca tote celelalte lucruri importante din viața mea. Nu eram într-o căutare spirituală, acum cincisprezece ani, când s-a întâmplat. Aveam o prietenă foarte pasionată de tot felul de aspecte ezoterice și a invitat pe cineva să țină o introducere în șamanism. Pe mine m-a rugat să o ajut, așa că am participat. M-am îndrăgostit de sunetul tobei, de învățături, de poveștile despre vindecare ancestrală și mi-am dat seama că e o cale foarte bună să-mi rezolv unele probleme personale, așa că am continuat să merg la cursuri, am invitat în Iași învățători și nu m-am mai oprit până astăzi.

- Ce fel de experiențe sau evenimente de viață au jucat un rol important în dezvoltarea interesului tău pentru șamanism?

- În primă fază, am înțeles că este o cale care mi se potrivește, pentru că nu îmi impune ce să cred și cum să acționez. Când am început aveam ceva probleme de sănătate și eram în depresie după divorț. Așa că am pornit prin a analiza starea în care mă aflam și prin a căuta soluțiile să ies din ea. Apoi am realizat că, de fapt, multe aspecte din viața mea vorbeau despre faptul că am o deschidere față de natură, față de tradiții, față de tot ce însemna fabulos în cultura noastră veche românească, plus o mare capacitate de a empatiza, de a simți în mine ceea ce trăiesc alții, iar acestea sunt darurile mele pentru acest drum.

 „Prima și cea mai important valoare este credința în Creator, Dumnezeu. Poate pare că șamanismul nu are legătură cu asta, dar, de fapt, toți vindecătorii și învățătorii autentici se roagă la Creator pentru ceea ce oferă celorlalți, pipa sacră, de exemplu, este un obiect folosit pentru rugăciune”.

 - Ce tipuri de practici șamanice ai explorat și ce efect au avut acestea asupra vieții tale personale și spirituale?

- Cred că cele mai profunde ceremonii la care am participat sunt sauna ritualică și pipa sacră. Acum sunt, la rândul meu, păstrătoarea pipei sacre (tradiție amerindiană), pentru că învățătorul meu amerindian a considerat că merit să o primesc și să ofer această ceremonie și altor personae. Alte tehnici care m-au ajutat foarte mult și pe care le ofer și eu în sesiuni individuale și cursuri sunt recuperarea sufletului și extracția energiilor intrusive. Tot ce am lucrat de-a lungul a cincisprezece ani m-a ajutat să trăiesc asumat și conștient, să ajung la o stare bună de sănătate, să mă bucur de viață și de calea pe care sunt acum.

- Care sunt principalele învățăminte sau valori pe care le-ai dobândit din practicarea șamanismului?

- Prima și cea mai important valoare este credința în Creator, Dumnezeu. Poate pare că șamanismul nu are legătură cu asta, dar, de fapt, toți vindecătorii și învățătorii autentici se roagă la Creator pentru ceea ce oferă celorlalți, pipa sacră, de exemplu, este un obiect folosit pentru rugăciune. Alte valori ar fi compasiunea, hai să spunem că înainte eram mai sarcastică și mai ironică. Altele au venit peste ceea ce credeam și eram deja: etica, morala, corectitudinea, loialitatea, demnitatea, sinceritatea, autenticitatea și chiar libertatea.

- Ce te-a motivat să scrii o carte despre șamanism și care este mesajul principal pe care vrei să-l transmiți prin noul volum?

- În anul 2014 am publicat o carte despre șamanism, cu titlul „O viziune șamanică asupra vieții”, în care am adunat învățături și exerciții simple din dorința de a oferi posibilitatea ca multe persoane să se apropie de aceste tehnici de ajutor.

Anul acesta am publicat cartea „Hexagonul 9”, care este un jurnal al transformării mele, felul în care am înțeles și depășit aspecte din viața mea cu ajutorul tehnicilor șamanice. Nu este o carte de dezvoltare personală, ci mai curând undeva la granița literaturii. Metafora este că stau în carapacea unei broaște țestoase și revăd, pe haxagoanele carapacei ei, aspecte din viața mea, ca într-un film, apoi le analizez și astfel se produce transformarea și eliberarea de trecut.

Mesajul principal este că toți avem povești de viață pline de lucruri frumoase, dar și mai puțin plăcute și toți putem face în așa fel încât să depășim ce a fost greu și să ne eliberăm.

 

„În ultima vreme, tot mai multă lume rezonează cu sunetul tobei și chiar își cumpără tobă. Asta înseamnă că a venit vremea ca aceste metode ancestrale de vindecare să iasă la lumină. Ele ajută pe oricine care își dorește să aibă mai multă claritate, încredere, echilibru în viață. Așa că sunt convinsă că e o cale pe care toți o știm, de fapt, e în genele noastre, trebuie numai să ne aducem aminte, mai ales în timpurile agitate în care trăim”.

 - Cum a fost procesul de cercetare și scriere a cărții tale?

- Am scris această carte în nu mai puțin de șapte ani. Am pornit de la dorința de a pune pe hârtie evenimente care m-au marcat, apoi am simțit nevoia să învăț mai mult despre arta scrierii și am urmat cursuri de scriere creativă. Am scris la persona I, apoi am trecut totul la persona a III-a, am rescris cu manualele în față și tot așa. Acum a ajuns la forma care mă mulțumește. Nu e totul perfect, dar e o carte care sper că va inspira pe cei care o vor citi.

- Poți să ne oferi câteva exemple de experiențe sau povești personale care sunt incluse în carte și care au fost memorabile pentru tine?

- Un aspect pe care l-am înțeles despre mine, scriind cartea, este acela că am fost un copil ușor atipic, îmi plăcea să stau singură, să citesc și să imaginez povești despre animale, asta și datorită faptului că bunicul meu, psihologul Ion Holban, îmi cumpăra toate cărțile pentru copii care apăreau pe piață. Sunt multe aspect surprinse în carte: cum m-am revoltat în adolescență, cum mergeam cu grupul de rockeri la Vama Veche, cum am încercat apoi să mă pliez pe regulile societății, cum am iubit și am suferit, cum am ajuns să înțeleg tot ce mi s-a întâmplat.

- Cum vezi rolul șamanismului în societatea modernă și ce beneficii crezi că poate aduce oamenilor?

- Ceea ce observ în ultima vreme este că tot mai multă lume rezonează cu sunetul tobei și chiar își cumpără tobă. Asta înseamnă că a venit vremea ca aceste metode ancestrale de vindecare să iasă la lumină. Ele ajută pe oricine care își dorește să aibă mai multă claritate, încredere, echilibru în viață. Așa că sunt convinsă că e o cale pe care toți o știm, de fapt, e în genele noastre, trebuie numai să ne aducem aminte, mai ales în timpurile agitate în care trăim.

- Ce sfaturi ai pentru cei care sunt interesați să înceapă să exploreze șamanismul sau să își dezvolte propria practică spirituală?

- Primul sfat este să aibă consecvență și răbdare. Observ acum că multe persoane caută soluții ca să trăiască o viață mai împlinitoare, dar aleargă la foarte multe cursuri, formări, cercuri și tot așa, parcă într-o grabă și o goană după vindecare și evoluție. Este și o ofertă foarte mare de cursuri de acest fel. Important este să găsim calea care ni se potrivește, indiferent dacă este șamanism, yoga, reiki, theta healing sau oricare alta și să mergem pe ea, să exersăm, să practicăm zilnic, doar astfel schimbările vor apărea.

 „A trăi șamanic presupune să fii una cu tot ce te înconjoară, să urmărești să mergi prin viață, așa cum spuneam, acordat la ritmurile naturale. Iar ca practicant șamanic, atunci când lucrezi pentru altcineva, ceea ce ai de făcut este să devii un canal gol prin care să curgă spre ceilalți ajutorul Creatorului, al animalelor de putere, al direcțiilor, elementelor, plantelor…”

- Cum crezi că poate influența cartea ta lumea celor care o citesc și ce speranțe ai pentru impactul ei?

- Scrierea acestei cărți a făcut parte din procesul meu terapeutic și mi-a fost destul de greu să o las să iasă în lume. Așa că, cei care o citesc, vor fi alături de mine în carapacea în care am stat ceva ani, vor vedea pe hexagoane ceea ce am trait eu, vor asista la emoțiile mele, mai bune sau mai puțin bune. Ceea ce îmi doresc este să le placă să fie alături de mine, să simtă odată cu mine și, poate, să conștientizeze și ei aspecte despre viața lor, despre experiențele prin care au trecut și să vadă că există soluții pentru a fi mai bine.

- Cum crezi că practicarea șamanismului a influențat viața ta de zi cu zi și relațiile tale cu ceilalți?

- Pe de o parte a schimbat felul în care mă raportez la evenimentele prin care trec și am instrumentele să lucrez cu mine diferite aspecte care apar. Pe de altă parte, având în vedere că am ajuns la momentul în care ofer și altor persoane, manifest acum mult mai multă compasiune, înțelegere, chiar răbdare. Mă ghidez în viața mea de zi cu zi după ritmurile naturale, merg odată cu energiile anotimpurilor, direcțiilor, mă susțin cu energia elementelor, plantelor, toate sunt un mod de a trăi, nu doar o practică.

- Care sunt cele mai importante instrumente sau practici din arsenalul unui șaman și cum le-ai integrat în viața ta?

- A trăi șamanic presupune să fii una cu tot ce te înconjoară, să urmărești să mergi prin viață, așa cum spuneam, acordat la ritmurile naturale. Iar ca practicant șamanic, atunci când lucrezi pentru altcineva, ceea ce ai de făcut este să devii un canal gol prin care să curgă spre ceilalți ajutorul Creatorului, al animalelor de putere, al direcțiilor, elementelor, plantelor și tot așa. Sigur că asta presupune multă muncă cu tine însuți, mai întâi, dar apoi devine ceva natural.

- Cum poate contribui șamanismul la dezvoltarea personală și la vindecarea interioară a oamenilor?

- Absolut orice persoană care participă la un cerc de tobe, la un concert de cântece vindecătoare, la un ritual de lună nouă sau lună plină, primește o vindecare, o înțelegere, un răspuns, o revelație sau ceva ce are nevoie în acel moment. La fel în sesiunile individuale, se produc transformări legate de starea de sănătate, de carieră, de relații și tot așa. Mai sunt și persoane care vor să învețe să practice, mai întâi pentru ele, apoi și pentru ceilalți. Ele sunt cele care au cel mai mult de muncă, pentru că, odată cu învățarea tehnicilor vine și lucrul cu sine. Cel mai important este, însă, că un cântec, bătaia tobei, un ritual, pot să aducă o stare de bine, de echilibru, de liniște interioară și absolut toată lumea poate beneficia atunci când se apropie de această practică străveche, care a existat în toată lumea, inclusive la noi în țară.

A consemnat Maura ANGHEL