„ În artă este ca în viață. Evoluezi cu trecerea anilor”

  Dialog cu poeta ieșeană Mărioara Vișan

- O lansare de carte cu patru titluri. Care este povestea acestui eveniment? 

- Povestea evenimentului de la Palatul Braunstein începe cu ,,a fost odată, o fată care visa cu ochii deschiși”. E drept că era cu mulți ani în urmă când timpul avea altă dimensiune, oamenii erau mai buni, Mama Gaia se bucura de cele patru anotimpuri, care azi s-au amalgamat, parcă într-un strigăt de ajutor, într-un cuvânt, este visul oricărui om de litere, cred, să poată fi înconjurat de OAMENI de asemenea valoare, într-un loc de așa o importanță pentru orașul în care s-a format.

- Care sunt principalele teme abordate în cele patru volume?

- În toată creația mea literară există o singură temă principală - Iubirea care îmbracă diverse forme de manifestare. Mai sunt și teme secundare, tristețea, durerea, neputința de a schimba omenirea, lupta interioară, mirarea, întrebări existențiale și aș putea continua. Dar tema principală rămâne Iubirea, pentru că Dumnezeu este Iubire iar noi suntem fărâmă de dumnezeire.

- De unde vă luați inspirația pentru poemele dvs? Există anumite experiențe de viață sau evenimente care v-au influențat în mod deosebit?

- Se spune că cele mai frumoase poezii se scriu când ești trist. Eu nu sunt convinsă că este așa, cel puțin nu în cazul meu. Tot universul este inspirație pentru a scoate la Lumină frumosul din suflet. Dacă văd un dans de împerechere al fluturilor, da este ceva ce te uimește, dacă văd crestele semețe ale munților, este magnific, zborul pescărușilor dimineața când soarele își ridică căpșorul Lumină din valurile înspumate, pot scrie o zi întreagă despre momentele speciale care duce la scrierea miracolelor universului, dar mă opresc aici.

- Cum ați ajuns la titlurile cărților? Ce semnificație au pentru dvs? 

- În general titlurile cărților le pun după titlul unei poezii inclusă în carte și care mi se pare semnificativă pentru tema acelei cărți. Fiecare titlu exprimă esența metaforică a ceea ce sufletul a vrut să dăruiască cititorului.

- Care este procesul tău creativ atunci când scrii poezie?

- Nu aș ști să răspund la această întrebare, dacă vă referiți la proces creativ, ca la un proces de producție. Eu nu hotărăsc ce, cum și când să scriu. Totul vine natural, ca o conversație cu Dumnezeu, conversație în care El dă tonul de începere și tot El decide când se încheie. Eu doar sunt să spunem ,,medium” chiar dacă nu ma satisface comparația.

- Cum vă descurcați cu blocajul scriitorului, dacă îl întâlniți?

- Întrebarea aceasta vine ca o confirmare la ceea ce am scris mai sus.Când Dumnezeu crede că trebuie să îmi lase un timp de gândire mai lung, de reflectare și asimilare a ceea ce mi-a dăruit ca învățătură, ascult multă muzică, jazz, iubesc saxofonul, pianul. Citesc foarte mult, uneori, în ultimul timp, încerc să pictez poezie, să dăruiesc lumii culorile din sufletul meu. Cred că acest cuvânt ,,blocaj” e cam dur. Dacă iubești viața în toate formele de manifestare, treci de la o forma la alta a exprimării emoțiilor, fără să faci efort.

- Aveți un anumit ritual de scriere sau un moment al zilei în care preferați să scrieți?

- O, da, nu știu dacă îl pot numi ritual, dar de cele mai multe ori scriu noaptea. O fi pentru că noaptea energia este mai liberă de interferențele de peste zi și percep mai ușor comunicarea cu Dumnezeu. Cert este că mă așez în pat și încep să recit în gând. Dacă nu mă duc la calculator să le scriu, nu pot dormi. Așa mă prinde de multe ori dimineața. Se poate chema un ritual?

- În ce fel simțiți că stilul dvs poetic a evoluat de la ultima ta colecție până la aceasta?

- În artă este ca în viață. Evoluezi cu trecerea anilor. Cu cât trec anii în care scrii, crești din punct de vedere artistic, pentru că a scrie presupune a acumula multă informație literară, pentru a avea un bagaj lingvistic  complex. De aceea este necesar să citești mult, foarte mult. Eu am fost bibliotecar școlar. Mereu le spuneam copiilor că pentru a deveni un adult care nu se bâlbâie când ia cuvântul undeva, trebuie să aibă un bagaj imens de cuvinte în vocabularul său, iar asta se poate realiza doar citind mult.

- Cum reflectă această colecție evoluția dvs personală și artistică?

- Aceste cărți au scos la lumină emoții profunde, pe care nici eu nu știam că le port în suflet. Au ,,golit amfora sufletului” cum spun eu, să lase loc altor emoții. Aceste cărți au fost scrise pe timpul celor doi ani de pandemie, când închiși în case ,,arestați la domiciliu” cum scriu într-un vers, am avut timp să luăm o pauză de la frenezia vieții de zi cu zi. Am avut timp să medităm în liniște la ceea ce ar trebui să fie important pentru ca noi să fim mulțumiți cu experiența noastră aici, pe pământ.

- Cum vedeți rolul comunităților de poeți în promovarea și susținerea poeziei contemporane?

- E o întrebare delicată pentru că este subiectiv răspunsul meu. Prin prisma meseriei de bibliotecar, trăind mulți ani printre cărți, încercând prin meseria mea, să modelez caractere de tineri, prin lectura propusă, am rămas tributară epocii clasice. Poate și datorită vârstei, nu gust tot ce se creează în domeniul literar, de noul val de poeți, dar revenind la miezul întrebării dumneavoastră, sper din suflet ca și poezia, alături de celelalte arte, să poată aduce omenirea pe făgașul normal al existenței umane. Acum, în aceste timpuri, mi se pare că a luat-o rău razna… pe arătură.

- Ce planuri aveți pentru viitor? Lucrați deja la o nouă colecție?

- Vine o vreme când nu îți mai faci multe planuri de viitor, încercând să te bucuri la maxim de clipa prezentă, mai ales în contextul politic mondial de astăzi. Totuși, cum am tot timpul din lume la dispoziție, am început să lucrez…ghiciți, la o nouă carte.

Va fi o antologie de autor, care sper să confirme evoluția mea literară

pe parcursul celor 15 ani de când am decis că este momentul să dăruiesc cititorilor ,,boabele de rouă din sufletul meu”.

- Există poeți sau scriitori contemporani care vă inspiră sau cu care ați vrea să colaborați?

- Cred că fiecare scriitor sau poet este o sursă de inspirație, căci acesta este rostul lecturii și menirea  scrierii. Nu o să dau nume, pentru că sunt mulți, cu mulți dintre ei am colaborat și nu aș dori să nedreptățesc pe cineva. Vă pot mărturisi că de la fiecare am învățat cea mai importantă lecție - aceea de a fi OM.

A consemnat Maura ANGHEL