Cei Trei Sfinţi Ierarhi în conştiinţa românească

Legat prin istoria sa medievală de Bizanţ, poporul român a receptat teologia şi cultura bizantină în mod firesc. Mărturie stau, până astăzi, manuscrise medievale şi monumente arhitectonice, păstrate pe tot teritoriul României. Între dovezile cele mai elocvente despre receptarea teologiei şi culturii bizantine, Mânăstirea Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi rămâne o emblemă inestimabilă a Moldovei, a spiritului românesc, în general, fiind, totodată, un reper important între edificiile medievale târzii ale Europei.
Dacă arhitectura eclectică a ansamblului de la Trei Ierarhi îmbină într-un mod inedit şi fascinant elemente de veche arhitectură locală, moldovenească, cu influenţe ale goticului, pătruns la români prin Transilvania, cu nenumărate modele orientale de sculptură în piatră, cu motive geometrice balcanice, şi cu colonete ruseşti, spiritul său, impregnat dintru început de către ctitori, este profund bizantin. Fondat în anii 1637 - 1639, de către Domnitorul moldav Vasile Lupu şi soţia sa Tudosca, edificiul a fost dedicat Sfinţilor Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gura de Aur, trei personalităţi de excepţie din istoria Bisericii primelor cinci secole. Celebrarea, cinstirea comună a celor trei corifei ai lumii creştine, îşi are originile în Constantinopol. Acolo, către finele secolului al XI-lea, se ivise o dispută între credincioşi, relativ la „ordinea” importanţei pe care cei trei ar fi avut-o. După câţiva ani de la iscarea neînţelegerilor, un episcop, Ioan al Evhaitelor, a curmat-o, în urma unei descoperiri dumnezeieşti, stabilind, în anul 1084, celebrarea de pe data de 30 ianuarie, aşa cum e păstrată până astăzi de către Biserica Ortodoxă.
Purtând el însuşi numele unuia dintre cei Trei Ierarhi, Domnitorul Vasile Lupu ar fi putut să-şi dedice ctitoria patronului său spiritual. Şi totuşi, a dedicat-o celor trei deopotrivă. Îmbinarea atât de armonioasă între stiluri şi culturi, pe care au reuşit-o meşterii bisericii Sfinţii Trei Ierarhi, este fericita reflectare a comuniunii în armonioasă diversitate a patronilor spirituali ai lăcaşului. Nu în ultimul rând, este reflexia credinţei neştirbite a domnului moldav în Sfânta Treime, lucru subliniat şi în pisania gravată în piatră, situată deasupra intrării principale a bisericii: „Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, iată eu, robul Stăpânului Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi închinător al Treimei, Io, Vasile Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domnul ţării Moldovei, şi cu Doamna noastră Tudosca şi cu dăruiţii de Dumnezeu copii Ioan Voievod şi Maria şi Rucsandra, am zidit această sfântă rugă în numele Sfinţilor Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gura de Aur. Şi s-a sfinţit cu mâna Arhiepiscopului Varlaam la 7147, mai 6....”.