Cine a fost de fapt coana Chiriţa, care l-a inspirat pe Vasile Alecsandri

Coana Chiriţa, una din cele mai hazoase eroine din dramaturgia românească, descrisă de Vasile Alecsandri drept întruchiparea parvenitismului şi a infatuării, a existat în realitate. Scriitorul s-a inspirat din experienţele personale, fiind umilit în casa adevăratei Chiriţoaia pentru simplul fapt că era un „coate-goale“ şi aspira la mâna fiicei sale

Chiriţa Bârzoi, numele de scenă dat Coanei Chiriţa, personajul principal al celebrelor piese de teatru scrise de dramaturgul Vasile Alecsandri, a existat în realitate. Se pare că adevărata Chiriţoaie era diferită faţă de personajul imaginat de scriitor, dar ar fi fost ridiculizată intenţionat, ca o răzbunare a acestuia faţă de snobismul unei mame care a refuzat să-i dea mâna fiicei sale, fiind un "simplu" scriitor.

Prozatorul şi memorialistul Constantin Gane (1885-1962) cunoştea povestea adevăratei Coana Chiriţa de la mama sa, strănepoata celei care l-a inspirat pe Alecsandri. Potrivit acestuia, Chiriţa a fost inspirată de Anastasia Greceanu, soţia vornicului Gheorghe Greceanu care avea casă la Fălticeni şi conacul moşiei se afla la Vadul Glodului.

În casa de la Fălticeni se dădeau baluri şi petreceri la care participau boierii din toate părţile. La o astfel de petrecere, ar fi luat parte şi Vasile Alecsandri alături de tinerii boieri dornici de aventuri galante şi întâmplări amuzante. Se pare că dramaturgul ar fi cerut în căsătorie pe una din fiicele Anastasiei Greceanu, pe Canano, dar ar fi fost refuzat într-un mod total lipsit de eleganţă, fiind considerat un “coate-goale” şi un “scriitoraş”. Drept răzbunare pentru umilinţa suferită, el a scris piesele de teatru care o aveau ca eroină principală pe Coana Chiriţa.

„Anastasia Greceanu, născută Balş, răsbunica mea după mamă, îngropată în biserica de la Valea Glodului (Şomuz în Suceava). E coana Chiriţa a lui Alecsandri. Se zice că acesta a venit la Pârăul Glodului şi fiind rău primit a scris acele piese de teatru spre a se răzbuna. Numirile din piesă corespund cu ale copiilor ei: Guliţă = Georges Greceanu, tatăl lui tante Helene Mavrodi, Calipsiţa = Canano, mama tantei Elleonora, Aristiţa =(nu se poate citi), însemnările lui Constantin Gane făcute pe spatele unei fotografii.

Coana Chiriţa, eroina nepieritoare

În seria de comedii spumoase ale lui Vasile Alecsandri, Coana Chiriţa (Chiriţa Bârzoi) este soţia lui Grigore Bârzoi, devenit ispravnic, şi mamă a trei copii: Aristiţa, Calipsiţa şi Guliţă. Protagonista pieselor este o moşiereasă de la ţară, incultă şi lipsită de bune maniere, care doreşte să pară o aristocrată educată şi elegantă. Are preocupări mondene, se îmbracă de la Paris şi se dă drept vorbitoare de limbă franceză pe care o stâlceşte, oferind personajului un comic de limbaj aparte.

“Dacă I. L. Caragiale este cunoscut ca fiind un important (şi actual!) dramaturg român, atunci Vasile Alecsandri este primul, este cel care a pus teatrului şi literaturii dramatice. Seria de piese de teatru al căror personaj principal este Chiriţa, critică societatea şi moravurile ei, o ştim cu toţii, dar dacă ar fi să vorbim strict despre această a spus, pentru “Adevărul”, prof. Teodora Spînu, secretar literar al Teatrului “V. I. Popa” Bârlad.

În fiecare din cele patru piese ale lui Alecsandri (Chiriţa în Iaşi sau două fete şi-o neneacă - 1850, Chiriţa în provinţie - 1855, Chiriţa în voiagiu - 1865 şi Chiriţa în balon - 1875) se regăsesc replici antologice. Chiriţa traduce direct în limba franceză expresii româneşti care nu au echivalent. Astfel, ea spune „il deviendra un tambour d’instruction.[…] “ în sensul “ dobă de carte”. Ca să nu mai vorbim despre exprimarea lui Guliţă care aducea mari satisfacţii mamei examinatoare când îi testa cunoştinţele. “Furculision” în loc de “furculiţă” şi “fripturision” în loc de “friptură”, sunt câteva dintre “franţuzismele” lui Guliţă care erau aplaudate de Chiriţa.