La asfintit. Povestiri – fantezie, teroare, mister si cosmaruri marca Stephen King

Unul din primele detalii interesante legate de aceasta antologie, care mi-au influentat decizia de achizitionare, a fost motivatia autorului in momentul alcatuirii ei. Ideea a incoltit in mintea lui Stephen King dupa ce renumitul autor de scrieri horror a fost invitat sa coordoneze editia din 2007 a The Best American Short Stories. De altfel, cartea ii este dedicata editorului principal al seriei mentionate, si anume Heidi Pitlor.

In acelasi timp, scurta prezentare de pe coperta cartii reprezinta un imbold serios pentru iubitorii genului horror si literaturii fantastice, cititori dornici sa redescopere maiestria autorului si in proza scurta. Lectura de fata poate reprezenta o relativa dovada a standardului inalt impus de ‘rege’, prin talentul narativ si arta literara evidente chiar si in cazul povestirilor mai putin reusite ale lui S.K. Referitor la povestirile prezente in antologie, majoritatea din ele au fost publicate anterior in diverse reviste si publicatii periodice, fiind aparute, cu 1-2 exceptii, destul de recent, de-a lungul a catorva ani, inaintea aparitiei volumului ‘La asfintit’. Povestirea care apare in premiera, cu ocazia volumului mentionat, se numeste N., si ea reprezinta, in mod sigur, una din piesele de rezistenta ale antologiei.

Pe parcursul lecturii, vom intalni povesti pline de orori, enigme, tensiune si suspans, elemente caracteristice thrillerelor scrise de Stephen King. Astfel, printre personajele schitate in stilul caracteristic, autorul ne prezinta: fantomele unor calatori dintr-un tren deraiat; nebuni si suferinzi de afectiuni variate, precum tulburarea obsesiv-compulsiva ori obezitatea; supravietuitori ai atentatului de la World Trade Center; animale cu aspect si activitati infioratoare; oameni (aparent) simpli, care au cosmaruri stranii, premonitii ori probleme de cuplu; zeitati sau entitati cu puteri inefabile, de multe ori malefice, si altele care pot fi descoperite odata cu lecturarea textelor.

Printre povestirile care mi-au lasat o impresie buna si foarte buna se numara Willa, Fata de turta dulce, Bicicleta stationara, N. si Pisica diabolica, iar printre cele aflate la polul opus, in opinia mea, sunt povesti ca Visul lui Harvey, Lucrurile ramase in urma lor, Mut sau Ayana.

Willa este o povestire despre un grup de personaje diverse si oarecum stranii, al caror mister ni se dezvaluie treptat. Are destule elemente fantastice incat sa fie incadrata la scrierile horror si mistery, observandu-se unele trasaturi ale operelor literare gotice, cu fantome si paduri bantuite. Esentiale in poveste sunt personajele Willa si David, iar alte personaje, cu relativa insemnatate, sunt sotii Palmer, Henry Lander, doamna Rhinehart ori Dudley.

Fata de turta dulce reprezinta o povestire cu accentuate tuse horror, care spune povestea unei pasionate de jogging, Emily. Aceasta intampina dificultati in relatia cu sotul ei, Henry, care nu e incantat de hobby-ul capatat de sotie in urma pierderii dureroase a unui copil. Emily decide sa se mute, probabil temporar, in casa tatalui ei de pe coasta Floridei, in Vermillion Key. Astfel, ea continua sa alerge din ce in ce mai mult, cu fiecare zi petrecuta in preajma plajei intinse. Insa povestirea capata un ritm accelerat si o tensiune sporita, odata cu intalnirea dintre Emily si Jim Pickering, un nebun odios si criminal sadic. Auspiciile sub care cei doi se vor cunoaste, unele deloc placute pentru Em, vor confirma istorisirile enigmatice ale lui Deke Hollis, cel care manevra podul basculant dintre Vermillion si continent. Treptat vom afla de ce batranul Deke il caracteriza pe Jim Pickering drept ‘nu-i un om prea placut’.

Povestirea aminteste partial de romane ca Misery sau Povestea lui Lisey

In povestirea Bicicleta stationara ni se descrie o lume imaginara, elaborata de fantasmele complexe ale unui realizator de afise publicitare din New York, acesta avand si inclinatii de pictor. Inchipuirile si fanteziile lui Richard Sifkitz, artist liber-profesionist, sunt declansate dupa inceperea unor exercitii fizice care folosesc o bicicleta eliptica. Cauza care l-a determinat pe Sifkitz sa ia decizia respectiva este legata de problemele sale de greutate si colesterol, descoperite dupa consultarea doctorului Brady. Treptat, personajul principal foloseste metafora doctorului ca tema pentru tabloul care infatiseaza niste muncitori ocupati cu desfundarea canalelor de pe marginea unui drum. Eroul isi inchipuie ca merge pe un traseu real, cu o cursiera Raleigh, insa drumul pictat de el il conduce intr-o lume fantastica si infricosatoare.

Urmatoarea povestire fascinanta, in opinia mea, este N., cea publicata in premiera, odata cu volumul La asfintit. Despre aceasta Stephen Kingspune ca” A fost puternic influentata de Marele zeu Pan al lui Arthur Machen “. In poveste este descrisa alunecarea inexorabila a pacientului N. catre zona intunecata si terifianta a unei lumi paralele. Pacientul respectiv incearca o redresare a starii generale, dar mai ales a sanatatii sale mintale, prin consultarea unui psihiatru, si anume John Bonsaint. In spatele tulburarii obsesiv-compulsive specifice pacientului, doctorul va descoperi motive profunde si complexe de ingrijorare, deoarece lumea intunecata si oribila intrevazuta de N. pare a fi tot mai veridica. Monstrii sau teroarea din lumea cealalta ar putea sa-i hipnotizeze si acapareze pe Sheila (sora lui Johnny) si pe Charlie Keen, prietenul din copilarie al doctorului. Totusi, pentru detalii amanuntite, deznodamant si alte interpretari, nu trebuie sa fie ratata lectura de fata. Oricare din iubitorii horror-ului cu accente gotice, asemanatoare scrierilor unui Poe sau H. P. Lovecraft, mai ales, vor fi incantati. Lovecraft pare sa-l fi influentat pe King, in alegerea numelui zeitatii de dincolo, Cthun, care aduce aminte de mitul lui Cthulhu, prezent in anumite scrieri lovecraftiene. Iata o parte relevanta din citatul de la inceputul cartii, din Marele zeu Pan, de Arthur Machen, scriere importanta pentru King si povestirea de fata : “Imi imaginez ce ai vazut. Da, e cat se poate de oribil; dar, la urma urmei, e o poveste veche, un vechi mister…[...] Insa tu si cu mine, in orice caz, am cunoscut ceva din teroarea ce poate salaslui in locul secret al vietii, facandu-si simtita prezenta sub pielea noastra; acel lucru amorf ce isi ia o forma.[...]”

Pisica diabolica este o alta povestire reusita a volumului, in care un batran, Drogan, angajeaza un ucigas platit, pe nume Halston, pentru o misiune mai putin obisnuita. Tinta acestei misiuni, o pisica jumatate alba si jumatate neagra, se dovedeste una mai greu de rapus decat s-ar fi asteptat oricine. Cititorul afla pe parcursul povestii detalii referitoare la motivatia batranului, caruia i-au murit trei prieteni din cauze necunoscute sau in imprejurari stranii, el simtind si o amenintare la adresa vietii sale. Pe langa asta ni se prezinta sumar si afacerea patronata de Drogan, aceea de experiente si teste medicale pe animale, cu scopul producerii unor medicamente sau produse farmaceutice superioare ca eficienta altora, de la companiile rivale. Deznodamantul imprevizibil al povestirii si tempo-ul tot mai accelerat al desfasurarii actiunii vor capta, in mod cert, pe toti amatorii unor scrieri fantastice si horror, cu mult suspans si enigme inexplicabile pentru universul cotidian. Este prezenta si o anumita tusa literara specifica povestirilor gotice si suprarealiste. Ar putea exista si o sugestie pentru lumea de dincolo, una a magiei negre si a puterilor virtual nelimitate, idee simbolizata si in alte povestiri, de exemplu in povestirea N.

Cu toate ca celelalte povestiri nu m-au impresionat atat de mult precum cele prezentate, pot spune ca faptul respectiv este o chestiune de gusturi, si astfel textele respective ar reusi sa captiveze pe anumiti cititori.

Concluzionand, in antologia La asfintit, sunt combinate elemente diferite, cum ar fi: teroarea si groaza cu sentimente pozitive, mai umane; iluzia, fantezia cu realul; suferinta cu fericirea si extazul. Desi e posibil ca nu toate povestirile sa intre in top 10 al prozei scurte elaborate de prodigiosul autor american, cateva dintre ele merita intreaga atentie a pasionatului operelor din categoria literara a fictiunii horror. In unele cazuri, se observa ca Stephen King este mai degraba un obisnuit al scrierilor lungi, si nu al textelor scurte.  Dar S.K. este pana la urma ‘regele’, nu-i asa, iar lucrul acesta se va evidentia si in antologia La asfintit, plina de povestiri marcante si memorabile !?!

 Sursa: http://www.cartidecitit.ro/