Nu sunt fan Stephen King dar recunosc o carte bună… după ce am citit-o. Iniţial, după ce am cumpărat-o la reducere, am crezut că am în faţă o altă carte cu zombii şi supravieţuitori care se lupta pentru, ei bine, pentru supravieţuire. Şi aşa a fost numai că, parcă la un moment dat se schimbă situaţia. Dar asta mult după jumătea cărţii.
Totul începe de la un banal telefon mobil care transformă pe cei care au ascultat „semnalul” în bestii al căror singur instinct primar este să ucidă. Clay Riddell, un simplu artist de benzi desenate (care nu deţine telefon mobil!) este prins în mijlocul Boston-ului într-o devandadă generală: oamenii se sfâşie între ei, avioanele cad din cer, maşinile intra în coliziune cu orice obstacol din calea lor. Pe scurt, a ţicnit lumea, domn’le! Cam asta e atmosfera din care Clay pleacă în căutarea fiului şi soţiei sale din Maine. Găseşte mai mult decât atât şi chiar dacă în prima parte avem doar acţiune şi zombii (telnebuni cum sunt numiţi), răspunsurile nu se lasă aşteptate.
Personajele sunt şi cam nu sunt. Tom şi Alice se alatură lui Clay şi sunt alături de el aproape pe tot parcursul călătoriei. Cel mai mult mi-a plăcut pisica lui Tom şi aş fi vrut să ştiu ce s-a întâmplat cu ea, că oricum, săraca, habar n-are că lumea s-a schimbat. Dacă la început se face cât de cât o conturare a personajelor, spre final personajele care se alătură grupului de călători (şi sunt destul de importante) au fiecare un nume şi câteva trăsături. E bine că sunt doi bărbaţi şi o femeie din care un bărbat moare. Simplu de reţinut.
Sincer, la o poveste horror de supravieţuire clasică formula e… pac pac, un zombi jos, au mai ramas 99. Aici nu este cazul deoarece vorbim de milioane de telnebuni şi formula e… sute de zombii aruncaţi în aer sau prăjiţi, hai să fugim că aştia vor dreptate şi nu ajunge doar să ne omoare. In final, e vorba de umanitate şi de ce putem (sau vrem) şi ce nu putem(sau nu vrem) să facem pentru semenii noştri.
Da, finalul este ambiguu, deschis dar asta pentru că nu e important. Altul e mesajul. Daca aţi ajuns la final şi aveti o privire gen „Și continuarea?”, ţineţi minte că acţiunea s-a terminat cu câteva capitole în urmă.
Pentru cei care au dubii in privinţa conţinutului (aceeaşi poveste cu zombii şi sfârşitul lumii spusă altfel) asa cum am avut eu şi nu sunt fani Stephen King, tot ce pot sa spun e că se merită. Începe la fel dar se dovedeşte că nu e deloc aceeaşi poveste. Și nu e spusă doar de dragul de a fi spusă.
Sursa: http://www.cartidecitit.ro/
Adauga comentariul tau