Romanul, un omagiu adus eroilor anonimi care au luptat pe frontul invizibil al contraspionajului, după cum specifică însăși autoarea – Rodica Ojog Brașoveanu, ne prezintă ancheta unui foarte interesant caz de spionaj economic.
Povestea începe cu un apel telefonic anonim, primit de inginerului Mihai Pascu, sau mai bine zis, de falsul inginer Mihai Pascu. Acesta își cumpărase diploma de inginer în urmă cu trei ani de la profesorul care îi dădea meditații la matematică, iar acum, după cum îl avertizează vocea de la capătul firului, venise vremea scadenței. Ce i se cere falsului inginer? Nimic altceva decât unele documente secrete de la întreprinderea de stat în care lucra. În tot acest timp, vocea necunoscută îl avertizează că ”în ziua scadenţei toţi s-au arătat foarte integri sau numai înfricoşaţi, dar au sfârşit prin a plăti”.
Dar nu toți mincinoșii sunt și hoți, și nici toți impostorii nu sunt și vânzători de secrete de stat. Falsul inginer Mihai Pascu încheie convorbirea telefonică îngrozit și își părăsește apartamentul atât de central amplasat – chiar în Piața Unirii/București, hotărât să …
De aici încolo, actiunea se dezvoltă într-un ritm trepidant, fiind presărată cu o multitudine de enigme si indicii de natură să conducă cititorul spre descoperirea ”omului de la capătul firului”, a criminalului (da, sunt comise și câteva crime), a arhitectului unui plan diabolic, a cărui îndeplinire ar afecta foarte mult economia națională – mai mulți falși ingineri, care își cumpăraseră diplomele în urmă cu trei ani și care ajunseseră să aibă poziții bune în diverse instituții de stat, sunt șantajați de un apelant necunoscut, care le cere, în schimbul trecerii sub tăcere a modului în care deveniseră ingineri, informații secrete de la întreprinderile unde lucrau.
Și cui îi cade în sarcină să ne ajute să dezlegăm ițele încurcate ale acestei povești ? Nimănui alteia decât maiorului de securitate Minerva Tutovan, fostă profesoară (foarte severă) de matematică, poreclită ”Samuraiul”, probabil și datorită ochilor extrem de mobili pe un chip, în general, impasibil, breton câş, expresie indiferentă, ce mai, spaima fostului său elev – în prezent locotenentul Dobrescu, subalternul său nefericit.
Cuplul format de cei doi, cu Minerva în rolul șefului nesuferit, intransigent, dar extrem de bun profesionist, și locotenentul Dobrescu – etern intimidat și chiar ușor tăntălău, în majoritatea scenelor, constituie, după părerea mea, sarea și piperul poveștii. Confruntările dintre cei doi, de un comic autentic, conferă acțiunii momentele de respiro atât de necesare, transformând momentul lecturării unui roman, altfel foarte serios, cu o miză mai mult decât gravă – spionajul economic, presărat cu crime, ipocrizie, minciună, răutate umană, într-o veritabilă plăcere intelectuală.
De aceea vă și invit să o urmăriți pe Minerva Tutovan și elevul ei Dobrescu (da, încă mai are multe de învățat de la ea, și în afară de cum se rezolvă ecuațiile de gradul trei cu două necunoscute) cum îl deconspiră pe ”omul de la capătul firului”.
Sursa: http://nemirabooks.ro
Adauga comentariul tau