Strugurii s-au copt în lipsa ei

Autor: Zully Mustafa
Rating:
Editura: Nemira
Anul apariţiei: 2007
140 pagini
ISBN: 978-973-733-160-1

Fie că este recunoscută sau nu, în fiecare din noi se găseşte o anume doză de predilecţie pentru situaţiile problematice, fie că sunt căutate în chipul unor provocări sau al complicaţiilor în care te poţi pierde. Într-o oarecare măsură, tocmai fascinaţia contratimpului constituie miza romanului de faţă.

Construit după o structură simplă, acesta ne prezintă trei personaje: turcoaica Zully, prietena sa Ada şi Karin. Intriga, aşa cum aţi bănui, constă în relaţia fără speranţă de împlinire dintre Karin şi Ada, aşa cum e povestită ea de către martorul-autor. Dacă Zully Mustafa s-ar fi oprit la a dezvolta acest subiect aş fi spus că subiectul este unul dacă nu previzibil, atunci banal. Nu este cazul aici deoarece, de fapt, dezlegarea iubirii se petrece aşa cum se deduce din titlu, în absenţa Adei. Având în vedere că, suferind (aşa cum este firesc într-un astfel de text), Ada decide să se detaşeze şi părăseşte peisajul romanului, Zully ia decizia de a interveni şi a reînvia prin amintiri prezenţa ei aşa încât ea să devină o necesitate atât pentru Karin cât şi pentru cititor.

De aici putem cu uşurinţă spune că ne găsim în faţa unei confesiuni din care putem extrage liniile unor sentimente pe cât de adolescentine la un anumit nivel, pe atât de sincere în revolta lor. Triunghiul acesta relaţional este prezentat în perechi: la început prietenia dintre ele două femei, apoi relaţia dintre Ada şi Karin, pentru a sfârşi cu prietenia necesară dintre turcoaică şi Karin. De fiecare dată însă, personajul care pare că lipseşte din triunghi este prezent prin discuţiile care îl implică.

Interesant de privit este încercarea lui Zully de a înţelege modul în care ceilalţi doi rezonează şi de a repara fisura care, aparent, se interpunea de la începutul relaţiei. Deşi titlul ne-ar putea da un indicu în privinţa rezolvării, autoarea nu cade decât într-o mică măsură în capcana happy-endingului.

Trecând de la sentimente de indecizie, la revoltă pe rând arătată şi mascată, la devotament şi încredere, autoarea ajunge până la urmă la un alt tip de resemnare, vecină cu acceptarea, în ceea ce priveşte propria viaţă. Avem astfel o dublă analiză: a individului luat în raport cu sine şi mai apoi în raport cu un altul.

Ceea ce face plăcută citirea textului este nu numai familiaritatea pe care o ai în raport cu anumite constatări ale personajului, cât şi căutarea ce transpare paginilor. Pe de altă parte, totul este prezentat fugitiv, creionat pentru ca cititorul să umple lacunele. Pentru o persoană pretenţioasă, faptul că personajele sunt conturate viu, dar le este abandonată dezvoltarea pe undeva pe la jumătate, ar putea constitui o problemă. La fel este şi cazul dezvoltării intrigii, şi înseşi constructiei romanului care uneori se pierde în divagaţiile sau momentele ludic-sentimentale avute de Zully.

Cu alte cuvinte, Strugurii s-au copt în lipsa ei este o carte de care fie eşti puţin dezamăgit fie, dacă iei ca atare stilul şi te laşi purtat de jocul autoarei, ajungi să fii încîntat, chiar dacă rămâi cu un anume gust dulce-amar.

Sursa: http://www.bookblog.ro/