Suzanne Collins – Jocurile foamei

Înainte de a spune ceva despre această carte trebuie să vă spun ceva despre mine. Mai exact să fac o mărturisire: demult nu a reuşit să mă mai surprindă o carte în asemeni hal. Pur şi simplu nu mă aşteptam să mă captiveze întratât. Am cumpărat cartea mai degrabă datorită faptului că traducătoarea ei, Ana Veronica Mircea, a lăudat-o, eram convins că traducerea este foarte bine făcută, cu atenţie la detalii, dar mă gândeam totuşi că voi avea de-a face cu un text ce se adresează în principal copiilor. Surpriză! Jocurile foamei, deşi va impresiona cu siguranţă orice copil, va reuşi să ţină atenţia trează şi a oricărui adult.  Pe mine în orice caz a reuşit să mă prindă. Îndeajuns cât să fie aproape dimineaţă când m-am îndurat s-o las din mână, iar atunci am făcut-o doar pentru a adormi gândind la cele citite. Aşa că m-am trezit zâmbind pe motiv că m-am visat personaj al cărţii Suzannei Collins deşi acum am auzit pentru întâia oară de această scriitoare. Nu ştiu dacă a mai scris şi altceva, nu ştiu nici dacă scrie demult ori este la prima ei carte (serie) dar mă bucur că am descoperit-o. M-a convins pe deplin cu această carte că merită căutate toate cărţile ei deşi ideea de bază din Jocurile foamei nu este una absolut nouă şi originală. Abordarea şi alegerea personajelor, motivaţiile din spatele decizilor şi logica pe care e clădită lumea propusă o fac însă să devină nu doar o “reîncălzire” a unor mai vechi teme ci o carte extraordinară.

Eroina cărţii este o fetiţă, dacă ţinem cont de numărul anilor ei atunci este copil încă, dacă acordăm atenţie mediului în care a crescut şi greutăţilor pe care a trebuit să le poarte de dragul surorii ei mai mici atunci trebuie s-o considerăm matură.  Gândurile, vorbele şi faptele ei ne-o prezintă ca fiind preocupată de activităţi specifice vieţii adulte, este responsabilă şi îşi asumă riscuri calculate pentru satisfacerea unor necesităti elementare. Apoi, odată cu neaşteptata ameninţare abătuta asupra vieţii surorii ei, Katniss alege calea sacrificiului şi ia din nou greutăţile pe umerii proprii. Dar cartea nu se limitează la a vorbi despre puterea sacrificiului, este şi o călătorie iniţiatică prin lumea celor care prin sadism, egoism şi nepăsare au impus celor mulţi un trai la limita de jos a subzistenţei în timp ce ei trăiesc într-o societate decadentă, este şi o extraordinară carte de aventuri despre nişte copii prinşi într-un joc pe viaţă şi pe moarte de dragul unui spectacol şi a unei lecţii inutile. Prin toate situaţiile prezentate şi a gândurilor eroinei cartea poate fi privită  şi ca un roman de dragoste precum şi ca o scriere filosofică despre valoare, dreptate, corectitudine, cinste, onoare sau pur şi simplu omenie.

Un singur amănunt din întreaga carte este puţin deranjantă: faptul că finalul este previzibil într-un fel. Victoria eroinei Katniss în Jocul foamei este un amănunt de care citind cartea nu m-am îndoit nici o clipă. Deşi puţin probabil ca cineva să intuiască cu exactitate amănuntele toate privind finalul cărţii totuşi deznodământul este previzibil. Cum de altfel este şi faptul că undeva la finalul seriei Katniss va reuşi să învingă sistemul şi să-şi elibereze poporul de dictatura inumană. Citind cartea vă veţi convinge însă că orice alt final ar fi fost dezamăgitor, aşa că acest deznodământ, deşi previzibil, este unul aşteptat şi sperat de cititor.

Un lucru este cert: vreau să am şi celelalte cărţi din serie pentru a mă bucura de plăcerea unei lecturi calitative şi pentru a afla cum decurge viaţa eroinei odată întoarsă printre cei dragi.

Recomandare: Dacă aveţi copii cumpăraţi din start două exemplare din Jocurile foamei, altfel veţi avea concurenţă serioasă când vine vorba de cine să citească mai întâi cartea.

Sursa: http://nemirabooks.ro