Recunosc rusinata ca am lasat in biblioteca mai mult de un an primele doua volume ale seriei Cantec de gheata si foc scrise de George R. R. Martin. Reticenta mea venea atat din dimensiunea seriei (daca nu-mi place oare ma voi simti obligata sa o termin asa cum mi s-a mai intamplat?) cat si din faptul ca e inca neterminata (daca imi place prea mult ce fac pana vor fi traduse urmatoarele doua carti? Dar pana se hotaraste Martin sa publice continuarile?). Ei bine curiozitataea mea a castigat batalia sustinuta de promptitudinea cu care Nemira a tradus si a publicat Iuresul sabiilor si Festinul ciorilor astfel ca de sarbatori am avut parte de un maraton neplanificat, dar binevenit.
Actiunea are loc pe un continent imaginar intr-o perioada asemanatoare Evului Mediu european. Nordul, tot timpul rece, este marginit de un zid inalt de 200 de metri si lung de sute de kilometri dincolo de care traiesc oameni dar si creaturi necunoscute, dar temute.
Urzeala tronurilor incepe printr-un prolog dedicat Zidului, dar mai ales intinderilor de dicolo de el. Desi subiectul nu m-a acaparat pe moment, a devenit ulterior una din partile cele mai interesante prin misterul care inconjoara atat motivul constructiei lui cat si pe “Ceilalti” locuitori ai tinuturilor izolate prin aceasta constructie masiva.
Actorii principali ni se dezvaluie treptat intr-o maniera interesanta, fiecare capitol fiind povestit din punctul de vedere al unuia dintre ei: Eddard “Ned” Stark si sotia lui, Catelyn, trei dintre cei cinci copii ai lor, Sansa, Arya si Bran (Robb, fiul cel mai mare, si mezinul Rickon ne sunt prezentati doar prin ochii celorlalti), Jon Snow, fiul bastard al lui Ned, Daenerys Targaryen si piticul Tyrion Lannister. Clanul Stark stapaneste nordul regatului Westeros al carui rege este Robert Baratheon insurat cu sora lui Tyrion, Cersei, iar Daenerys este fiica regelui Aerys Targaryen, ucis de Jaime Lannister, “Regicidul”, fratele geaman al reginei Cersei, in urma cu 15 ani in timpul unei revolte a clanurilor Stark, Baratheon si Lannister.
Elementele de fantasy nu sunt evidente in prima carte a seriei, doar sugerate in prolog prin creaturile de dincolo de zid si prin amintirea dragonilor, sursa puterii regilor din dinastia Targaryen, disparuti de 100 de ani. Totusi multiplele fire ale naratiunii si nenumaratele intrigi si interese care unesc intr-un moment un grup de personaje numai pentru ca mai apoi sa le desparta, bine intretesute, m-au tinut lipita de paginile cartii.
Ceea ce socheaza cititorul este faptul ca scriitorul nu se fereste sa-si sacrifice personajele, nici chiar pe cele pozitive. Nu o face gratuit, dar nici nu-si pune eroii in nenumarate situatii limita doar pentru a gasi in ultimul moment o solutie miraculoasa, salvatoare. La George R. R. Martin pana si cele mai bune si mai onorabile intentii pot duce la un final trist si neprevazut.
Sursa: http://www.cartidecitit.ro/
Adauga comentariul tau