Demonizăm, haraşo, why nu şi exorcizăm?

 Dorian OBREJA 

Titlul unei ştiri dintre cele de acelaşi fel care au invadat spaţiul media de vineri încoace: „Putin a anexat noi teritorii. Oare acum se pregăteşte să atace Ucraina cu bombe nucleare tactice?”.

Dacă dăm vremea oleacă mai înapoi, mai precis până în luna martie, aflăm, din declaraţia ministrului francez al apărării, făcută chiar la Baza Aeriană „Mihail Kogălniceanu”, din România (dacă mai era nevoie să adaug...) că, de războiul din Ucraina, „Putin este singurul vinovat!”. Mergem până în luna mai, şi schimbând puţin subiectul, descoperim că sunt şi opinii diferite; de exemplu, „Ciolacu nu e de acord cu Iohannis: Putin nu e singurul vinovat pentru inflaţie”. Revenind la războiul din Ucraina, preşedintele Biden a susţinut că „Putin va plăti scump pe termen lung invazia”; dar, apropo de sintagma „singurul vinovat”, aşa l-a desemnat pe predecesorul său la Casa Albă pentru atacul din 6 ianuarie asupra Capitoliului (americanii, mai slăbuţi la istorie şi culturp, n-au învăţat de la romani că un asemenea obiectiv trebuie păzit de...gâşte!).   

Desigur, există, privind acelaşi subiect „fierbinte”, şi opinii mai ieşite din comun, precum cea aflată sub titlul „why America, not Putin, is the culprit” (adică de ce America şi nu Putin este la originea culpei), sau cea exprimată de fostul preşedinte brazilian da Silva, care a declarat că „preşedintele ucrainean este la fel de responsabil” (ca Putin, n.m., D.O.). E şi o carte, a unui obscur autor mioritic, intitulată „Demonizarea lui Putin. Vampir sau extraterestru?”. În fine, oricum se spune „câte capete, atâtea păreri”, nu? Apropo de asta, interesant votul de săptămâna trecută din Consiliul de Securitate al ONU, , când se propusese condamnarea anexării unor teritorii aşa-zis ucrainene: Federaţia Rusă şi-a exercitat dreptul de veto şi a blocat votul, dar mai interesant este că s-au abţinut China, India, Brazilia şi Gabon (la un loc, cam 40 la sută din populaţia planetei...).

Demonizarea (sau diabolizarea) „e o metodă de a da o conotaţie negativă puternică la o idee, o bandă sau un individ, astfel încât simpla menţiune provoacă o reacţie” (de adversitate, n.m., D.O.). Când „demonizarea este organizată în mod voluntar în scopul dezinformării, vorbim despre o campanie de demonizare”.

De-a lungul istoriei, pe bună dreptate sau nu, o mulţime de personaje au fost demonizate. Exemplul cel mai bun vine chiar din România, unde Vlad al III-lea era supranumit nu doar Ţepeş, dar şi Dracula sau Draculea; oricum, el era mic copil pe lângă tatăl său, Vlad al II-lea, cunoscut sub numele de Vlad Dracul (sau, în lumea anglo-saxonă, the Dragon, wow!).

Au mai fost demonizaţi, amintesc la întâmplare şi doar din istoria recentă, Hitler, Stalin, Ceauşescu, Jean-Bédel Bokassa,  Saddam Hussein, Muammar al-Gaddafi. Interesant este că, dintre toţi, doar unul a avut parte de moarte naturală.

În august 1945, preşedintele SUA, Harry Truman, a ordonat declanşarea holocaustului nuclear, prin lansarea de bombe atomice asupra a 2 oraşe japoneze, fiind ucişi sute de mii de oameni nevinovaţi. Desigur, Truman a fost demonizat.

Aş semnala două probleme. Prima: nu cred că un singur om poate face atâta rău precum unii amintiţi mai sus. A doua: dacă Putin e stăpânit de dracu, trebuie exorcizat. Fie de patriarhul Kiril, fie de rabinul-şef al Rusiei (nu ştiam că această ţară, are, în afară de preşedinte şi premier, o a treia funcţie de conducere...).