Bani îngropaţi în investiţii inutile

Şcoli şi grădiniţe moderne în sate unde nu sunt elevi, unele dintre ele începute şi neterminate, terenuri de sport aflate în paragină, centre sociale sau medico-sociale care stau cu lacătul pe uşă pentru că primăriile nu au bani să le susţină, toalete costisitoare la unităţi închise, parcuri la marginea satelor sau oraşelor care stau goale, sunt câteva din proiectele demarate în Vaslui fără a avea la bază o strategie bine pusă la punct * s-au construit în neştire, iar obiectivele au ajuns să fie închise sau să rămână nefinalizate 

În vreme ce în 26 de comune din Vaslui, edilii aşteaptă fonduri pentru finalizarea sălilor de sport sau a terenurilor sportive, în alte zeci de sate din judeţ şcolile construite cu bani europeni sau guvernamentali stau închise, iar elevii fac naveta la centrele de comună. Un exemplu este în comuna Oşeşti unde, în urmă cu câţiva ani, s-au închis trei şcoli. Toate fuseseră „dotate” prin diverse proiecte cu toalete „de lux” construite pe miliarde de lei vechi. La fel şi la Fâstâci unde s-au băgat 24 de miliarde de lei vechi într-o şcoală la care s-a lucrat la refacere mai bine de zece ani. Asta în timp ce copiii au învăţat la ocolul silvic şi dispensarul satului în condiţii jalnice. Un alt exemplu este Şcoala Gimnazială „Nicolae Ciubotăraşu” din Vultureşti, unde acoperişul şcolii e foarte vechi, deteriorat pe alocuri şi plouă în interior. „Sunt trei clădiri acolo. Una este nouă şi învaţă elevii în ea, una este veche, dar şi acolo învaţă copii, iar în cea de-a treia clădire plouă, dar nu se învaţă acolo. Cea din urmă a fost prinsă în reabilitare din 2008, dar a intrat firma în faliment şi aşa a rămas. Cum Primăria nu are bani, nu are cine s-o renoveze”, ne-a declarat Constantin Turcu, inspector în cadrul ISJ Vaslui.

Centre sociale cu lacăte pe uşă
Nu numai cu şcolile situaţia e jalnică. Tot la Vaslui, s-au construit centre sociale cu sume imense de bani, care stau nefolosite. Asta în timp ce sute de bătrâni aşteaptă luni sau chiar ani de zile pe liste să se elibereze un loc într-unul din puţinele centre existente. La Soleşti şi la Vutcani stau lacătele pe uşi pentru că autorităţile n-au bani să angajeze personal. „Un astfel de centru ar fi necesitat un număr de peste 10 angajaţi, iar asigurarea salariilor este un efort financiar prea mare pentru noi, pentru că sunt momente în care abia ne descurcăm cu plata salariilor angajaţilor din primărie”, a declarat edilul comunei Soleşti, Mona Bujor.

Clădirile nu pot fi folosite în alte scopuri
Pentru că proiectele finanţate cu bani europeni sunt foarte stricte şi obligă autorităţile locale să păstreze un anumit număr de ani destinaţia centrelor respective, nu s-a putut face nimic pentru ca aceste clădiri să fie folosite în alte scopuri. Conducerea Consiliului Judeţean a propus în urmă cu câţiva ani ca unităţile să fie preluate de către Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC), însă acest lucru nu a fost posibil. „Am venit încă din anul 2009 cu ideea ca aceste instituţii să treacă în subordinea noastră şi să fie folosite, pentru că este păcat ca nişte clădiri noi, construite după ultimele standarde, dotate cu toate cele necesare, să stea nefolosite şi să se degradeze, în condiţiile în care ne confruntăm cu atâtea probleme de natură socială, dar guvernul de atunci nu a fost de acord. Pentru că, între timp a trecut termenul în care clădirile trebuiau să-şi păstreze destinaţia iniţială, încercăm să vedem ce se poate face pentru ca centrele să fie preluate şi să fie transformate în azile pentru bătrâni. Totul ar fi doar o formalitate, dar necesită timp”, a declarat vicepreşedintele Consiliului Judeţean Vaslui, Vasile Mihalachi.
Centrele construite iniţial pentru a găzdui copii care provin din familiile defavorizate au toate dotările necesare, iar după o eventuală preluare de către DGASPC Vaslui, ele şi-ar putea primi imediat beneficiarii. Ar fi nevoie doar de angajarea de personal, după care bătrânii aflaţi în nevoie şi-ar putea găsi un loc în care să fie îngrijiţi.
„Sunt, într-adevăr, obiective construite, cel mai probabil, cu bună intenţie, dar care acum nu-şi mai găsesc utilitatea. Este vorba despre centre sociale, şcoli sau grădiniţe pe care nu trebuie să le ţinem închise. Trebuie spus lucrurilor pe nume, preferăm să invocam mereu faptul că o instituţie «mănâncă» prea mulţi bani, în timp ce unii oameni dorm prin şanţuri, sau e mai bine să dam o utilitate acestor clădiri care acum stau nefolosite”, a declarat administratorul judeţului Vaslui, Valeriu Caragaţă.

Parcul de lux de la marginea oraşului
O altă investiţie de lux de care nu prea se foloseşte nimeni e Parcul Recea din Huşi. Construit de municipalitate cu suma de 600.000 de euro, acesta poate intra fără nicio problemă în Cartea Recordurilor. Parcul e amenajat la ieşirea din oraş, are camere sofisticate de supraveghere şi tobogane de 14.000 de euro bucata, dar la fiecare ploaie se transformă într-un adevărat lac de agrement. De asemenea, locuitorii sunt nemulţumiţi şi de faptul că, chiar dacă vremea e frumoasă, parcul de lux nu poate fi vizitat pentru că e la câţiva kilometri distanţă de oraş. Pentru primarul municipiului Huşi, Ioan Ciupilan, subiectul parcului Recea este unul tabu. „Mereu vă legaţi de Parcul Recea, aveţi o problemă cu el. Vă doare pe voi de parcul ăsta, de cât a costat şi unde este amplasat”, a spus Ciupilan. Astfel, pentru primar, n-are importanţă că oamenii nu au de niciunele şi că s-au cheltuit sume imense pentru un parc care stă mai tot timpul gol. „E prea departe, greu de ajuns, părinţii nu prea îşi permit să ajungă aici, drumul am văzut că au început să îl facă dar s-au oprit. Foarte multe gropi, nu se merită să vii nici cu maşina, poate dacă ar fi fost autobuzul să meargă până aici dar din păcate nu circulă”, a declarat un localnic.

Parc scump da, apă curentă ba
Oamenii care locuiesc la doar câţiva zeci de metri de parc sunt revoltaţi. Nu au apă curentă, iar când plouă drumurile devin mlăştinoase. În celebrul parc huşean, probabil cel mai scump astfel de obiectiv din întreaga ţară, o căsuţă cu escaladare a costat peste 4.000 de euro, un coş de gunoi din material plastic 222 de euro, iar spaţiul verde, pe care cresc câţiva copaci, 100.000 de euro. Autorităţile spun că preţurile mari se justifică, deoarece materialele au fost aduse din Franţa.

Primărie cu jacuzzi
Fără doar şi poate, investiţia cea mai răsunătoare din judeţ e primăria cu jacuzzi de la Ivăneşti. În 2007, când s-a inaugurat cu fast noul sediu, primarul de atunci, Petrică Lazăr, anunţa că a amenajat o baie specială pentru angajaţi, invocând că mulţi dintre funcţionari sunt femei şi au nevoie de condiţii speciale de menţinere a igienei. Fiecare angajat avea propriul birou, placat cu gresie sau parchet laminat şi dotat cu mobilier ultramodern, iar în sediul primăriei au fost amenajate, pe lângă baia cu jacuzzi, şi o bucătărie, o sală de mese şi o sală de oaspeţi. Valoarea totală a investiţiei a fost de 1,8 milioane de lei, bani care reprezentau la vremea respectivă bugetul comunei pe trei ani. Baia de lux, situată la etajul clădirii, se află în spatele biroului de primar, însă la ea nu a ajuns niciun muritor de rând din sat. La doar câţiva ani de la inaugurarea noului sediu al primăriei, angajaţii aveau să constate că le plouă în birouri, acoperişul fiind lucrat de mântuială. Costurile pentru reparaţii se ridicau la 200.000 de lei, însă nu au mai putut fi imputate cuiva, fostul primar murind între timp.
Aici, un control al Curţii de Conturi făcut în 2015 a scos la iveală numeroase nereguli. A fost depistat un şofer care conduce câte trei maşini în acelaşi timp şi în direcţii diferite sau mâncare şi băutură achiziţionate cu cardul de benzină.
Roxana NĂSTASĂ, Tudor IFRIM

În timp ce se îngroapă bani grei în clădiri inutile, sute de elevi merg la şcoală în clădiri vechi cu pereţi ce stau să cadă şi mobilier ce arată ca după război sau, mai rău, învaţă în dispensare sau săli care n-au deloc de-a face cu un mediu ce ar trebui să îmbie la studiu.