Ce s-a ales de policlinicile privatizate pe un pachet de ţigări?

 

 

*s-au împlinit zece ani de la închirierea în regim de comodat a primelor spaţii din cele patru policlinici ieşene * care au fost interesele şi cui i-a folosit privatizarea acestor unităţi sunt câteva întrebări la care foşti decidenţi ai sistemului sanitar din acele vremuri au răspunsuri diferite

 

 

Au trecut mai bine de zece ani de la debutul procesului de comodare a spaţiilor din cele patru policlinici ieşene: Policlinica nr. 1, Policlinica Balneară Nicolina, Policlinica „Sf. Petru şi Pavel” (fosta Policlinică industrială) şi Policlinica pentru Elevi şi Studenţi Copou. Decizia de închiriere în regim de comodat a cabinetelor medicale din policlinici a început în anul 2000, generând valuri de proteste repetate ale asistenţilor medicali, ale căror locuri de muncă erau ameninţate. Care au fost interesele şi cui i-a folosit privatizarea acestor unităţi, sunt câteva întrebări la care foşti decidenţi ai sistemului sanitar din acele vremui au, acum, răspunsuri diferite.

 

 

Comodarea spaţiilor din policlinici a avut ca bază prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale, apoi Ordinul ministrului Sănătăţii nr. 933/2002 privind reorganizarea asistenţei medicale în ambulatoriul de specialitate şi în ambulatoriul de spital. Conform legislaţiei, cadrele medicale îşi puteau lua în comodat pe o perioadă de cinci ani spaţiile în care aceştia îşi desfăşurau activitatea cu contract de muncă. Prioritari pentru acordarea acestor spaţii au fost medicii care lucrau deja în acele spaţii. În urma comodării, fiecare medic urma să primească un buget care nu îi mai permitea păstrarea pe post a tuturor asistenţilor medicali care-l deserveau până atunci. Deşi atunci, legea prevedea că odată cu preluarea cabinetelor să fie păstrat personalul, pe la sfârşitul anului 2000, cadrele sanitare medii se aşteptau să rămână pe drumuri. Din cauza valurilor de proteste, în toamna anului 2000, Direcţia de Sănătate Publică (DSP) Iaşi a blocat pentru câteva luni comodarea spaţiilor din policlinici, întrucât peste 300 de cadre medicale care lucrau în acele unităţi riscau să-şi piardă slujba. Din acest motiv, şeful DSP de atunci, dr. Petru Scripcariu, a stopat procedura.

 

 

Conflict între asistenţi şi medici la Policlinica „Sfinţii Petru şi Pavel”

 

 

Valul privatizării a fost acceptat foarte greu de cadrele medicale de la Policlinica „Sfinţii Petru şi Pavel”. Lunar, cadrele medicale din această unitate organizau proteste, determinate de teama de privatizării. Derularea procedurilor privind privatizarea centrului a fost şi mărul discordiei între asistenţii medicali şi medicii care încercau să prindă spaţiile scoase la comodat. Astfel, în vreme ce medicii erau acuzaţi că urmau să se îmbogăţească, asistenţii medicali se temeau că vor ajunge să trăiască din ajutorul de şomaj. „Medicii doresc neapărat privatizarea pentru a reorganiza policlinica în cabinete medicale individuale. Ei cred că se vor îmbogăţi de pe urma oamenilor bolnavi, deşi centrul deserveşte oameni necăjiţi, care nu au banii necesari acordării îngrijirilor medicale în regim de coplată. Această atitudine a medicilor i-a convins pe asistenţi că vor rămâne pe drumuri”, declara în acea vreme dna Silica Nistor, liderul sindicatului „Sanitas” de la Policlinica „Sfinţii Petru şi Pavel”.

 

 

Protestele au salvat locurile de muncă

 

 

Liderii filialei ieşene a Sindicatului Sanitas Iaşi îşi amintesc acum că vocea protestatarilor a schimbat soarta cadrelor medicale, care riscau să-şi piardă locul de muncă. „Conform legii, medicii erau obligaţi să preia tot personalul medical şi să încheie contracte de muncă pe perioadă nedeterminată. După presiuni imense, am reuşit să salvăm locurile de muncă ale oamenilor. Asistenţii medicali au avut posibilitatea să rămână în policlinici sau să meargă prin transfer în unităţile sanitare care sufereau de deficit de personal. Astfel, mare parte dintre asistenţii medicali care au mers în spitale s-au ales cu salarii mai mari decât cele pe care le aveau în policinici”, ne-a spus dl Viorel Tanase, preşedintele Sanitas Iaşi.

 

 

Fostul director al DSP, dr. Mihnea Hurmuzache, îşi aminteşte că privatizarea fostei Policlinici Industriale a adus doar sămânţă de scandal. „Au fost câteva luni de foc şi îmi amintesc că nu am avut probleme în toate spitalele ieşene, câte probleme şi discuţii interminale s-au iscat în urma declanşării procedurii de comodare a spaţiilor din Policlinica Industrială. A fost o isterie generală din partea caderelor medicale, isterie care nu era deloc întemeiată”, ne-a spus dr. Mihnea Hurmuzache, director DSP în perioada 2005-2008.

 

 

Unităţi lăsate intenţionat să moară

 

 

Dacă doi din foştii directori ai DSP (dr. Mihnea Hurmuzache şi prof. dr. Ştefan Georgescu) susţin că privatizarea policlinicilor s-a impus din cauza datoriilor uriaşe înregistrate la utilităţi şi la furnizorii de medicamente şi materiale sanitare, liderii Sanitas susţin că acele datorii au fost provocate intenţionat, pentru a determina această procedură. „Ca orice lucru bun în România, policlinicile au fost lăsate intenţionat să moară, ca apoi să se spună că sunt neproductive şi trebuie repede privatizate. Aceste unităţi asigurau asistenţa medicală pentru o mare parte din populaţia defavorizată din zonele industriale. Policlinica Petru şi Pavel avea o adresabilitate foarte mare, asigurând asistenţa medicală pentru o populaţie de 180.000 de locuitori”, ne-a spus şi Iulian Cozianu, prim-vicepreşedinte al Sindicatului Sanitas Iaşi. În replică, fostul şef al DSP, prof. dr. Ştefan Georgescu, susţine că finanţarea acestor unităţi a fost deficitară, situaţie care a dus la acumularea de datorii. „Unităţile erau în subordinea Consiliului Judeţean, iar bugetul alocat plus contractul cu CJAS nu le permitea decât acoperirea salariilor şi plata unei părţi din utilităţi, iar în timp s-au acumulat datorii. Nu ştiu dacă cineva a avut interesul ca aceste unităţi să acumuleze datorii, dar soluţia legislativă oferită de Ministerul Sănătăţii a dus la responsabilizarea medicului, căruia i s-a oferit posibilitatea să-şi administreze singur bugetul primit de la CJAS. Înainte de comodare, medicii din policlinici erau la comun cu veniturile şi cheltuielile, fiind o situaţie încâlcită, care ducea mereu la discuţii interminabile”, ne-a spus prof. dr. Ştefan Georgescu.

 

 

Policlinica nr. 1, singura unitate salvată

 

 

Liderii Sanitas spun că, din valul privatizărilor, Policlinica nr 1 a fost singura unitate care a scăpat. „S-a ivit o conjuctură favorabilă şi, împreună cu ministrul Sănătăţii de atunci, Hajdu Gabor, am reuşit includerea Policlinicii nr 1 în subordinea Spitalului Sf. Spiridon, fiind transformată în ambulator de specialitate. Au fost câteva spaţii concesionate medicilor specialişti, însă mare parte din unitate a fost salvată şi în prezent este o unitate performantă, care aduce venituri proprii Spitalului Sf. Spiridon”, susţine liderul Sanitas Viorel Tănase. În schimb, prof dr. Ştefan Georgescu îşi aminteşte că înainte de privatizarea spaţiilor s-a încercat o solutie asemănătoare şi pentru celelalte policlinici, însă nu s-au găsit spitale dispuse să le preia. „În cazul Policlinicii Balneare Nicolina s-a încercat preluarea de câtre Spitalul de Recuperare, însă proiectul nu a avut finalitate. În cazul Policlinicii Sfinţii Petru şi Pavel nu s-a găsit un spital care să fie dispus să preia în subordine unitatea”, ne-a spus prof. dr. Ştefan Georgescu.

 

 

Policlinica pentru Elevi şi Studenţi, privatizată pe nimic

 

 

Tot în viziunea liderilor Sanitas s-a aflat şi privatizarea spaţiilor din Policlinica pentru Elevi şi Studenţi, măsură considerată ca fiind „o mare greşeală”. „Unitatea era strategică, având toţi studenţii din Iaşi, şi trebuiau făcute eforturi pentru ca aceasta să nu fie privatizată. Studenţii sunt bulversaţi, iar în prezent nu ştiu cui să se mai adreseze. Cui i-a folosit privatizarea acestor spaţii din Copou pe nimic?”, se întreabă retoric liderul Sanitas Viorel Tănase.

 

 

Cine s-a îmbogăţit?

 

 

Care au fost actorii din spatele acestor privatizări, cine a grăbit lucrurile pentru ca medicii să intre mai repede în posesia cabinetelor medicale, sunt întrebări la care şefii din sănătatea ieşeană au jumătăţi de răspunsuri. Liderii Sanitas susţin că privatizarea policlinicilor nu a adus nici un beneficiu sistemului de sănătate ieşean. „Aşa cum s-au mai făcut privatizări în România, şi comodarea cabinetelor medicale din policlinici s-a făcut pe un pachet de ţigări, adică pe nimic. Sistemul sanitar nu a câştigat nimic, legislaţia a fost concepută în aşa manieră încât să-i îmbogătească pe medici. Cine a prins valul comodărilor, şi-a asigurat gratis un loc călduţ pentru toată viaţa. S-au făcut boieri medicii care au prins comodarea spaţiilor din policlinici, iar asistenţii medicali care au rămas s-au transformat în sclavii acestora”, este de părere liderul Sanitas.

 

Şi fostul şef al DSP dr Mihnea Hurmuzache spune că legislaţia dată să reformeze la aceea vreme sistemul sanitar a permis îmbogăţirea medicilor. „Legislaţia de atunci a permis medicilor să intre în posesia unor spaţii aproape gratis, care în străinătate ar fi putut să le obţină doar pe bani foarte mulţi. S-au făcut concesionări de spaţii la preţuri simbolice, cum ar fi, de exemplu, 2 euro mp în Copou, în condiţiile în care, în anul 2005, un metru pătrat de teren neconstruit ajungea la 200 de euro”, ne-a spus fostul şef DSP. Aceasta în condiţiile în care, astăzi, de pe urma contractelor cu CJAS, medicii care au prins cabinete comodate în fostele policlinici au asigurate venituri frumuşele. (Cristina Mihăilă)