Ale cui interese le reprezintă consilierii locali?

 Dorian OBREJA 

Dacă este să consultăm o listă de politicieni români de după 90 (nu puţini dintre ei reşapaţi din eşaloanele secunde ale fostei nomenclaturi) prinşi cu mâţa în sac (a se citi în postura de implicaţi în scandaluri ori infracţiuni, îndeosebi de corupţie), am găsi capitolelele cele mai voluminoase în dreptul categoriilor de primari, consilieri locali şi judeţeni. Într-un fel, e „normal”: aceste categorii sunt şi cele mai mari numeric, după alegerile din 2020 rezultând 3.180 de primari, 40.022 de consilieri locali şi 1.336 de consilieri judeţeni.

Trebuie subliniat: categoriile amintite sunt foarte importante pentru partide, constituind, oficial, rezerva de cadre (sau, cum se zice mai la modă, de resurse umane), dar fiind, în realitate, pionii de care depind:  1.rezultatul alegerilor legislative şi prezidenţiale; şi 2.mărimea contului uneia sau alteia dintre formaţiunile politice, la capitolul secret (dar foarte consistent) al „banilor negri”. Cei mai „gospodari” dintre consilierii locali, care ştiu unde şi când să direcţioneze sume consistente, au deschis drumul către vârful piramidei politice (indiferent de culoare), cu şanse către funcţii sau locuri din care îşi vor recupera, cu prisosinţă, „investiţiile” făcute...

Ca în multe alte rânduri, depăşesc cadrul general şi teoretic al subiectului, venind cu exemple/argumente concrete. Da această dată, materializate în trei „poveşti” din Moldova.

Primele două, din localitatea care ar merita, onorant, supranumele de oraş de pe şapte coline (precum Roma...), dacă nu i s-ar potrivi, în ultima vreme, cel puţin, pe acela de BahluIaşi.

Cel dintâi caz se referă la controversata arteră ce să facă legătura între zona Bahluiului şi cea din strada Palat. După cum se ştie, proiectul iniţial, întocmit cu mult înainte de 1990, prevedea cea mai bună variantă, între Podul „Dimitrie Cantemir” şi strada amintită. Proiectul exista, pe jumătate mergea pe o stradă deja existentă, deci costurile şi timpul de realizare ar fi fost minime. Numai că un consilier local a cumpărat un teren din  stînga zonei, a obţinut şi aprobări pentru ridicarea unor blocuri, după care a vândut totul la pachet (cu circa 3-4 milioane euro) unui cetăţean străin, care a finalizat afacerea. În dreapta zonei, terenuri obţinute, cu sudoarea frunţii, de un consilier judeţean şi un dezvoltator imobiliar (cel dintâi intenţionând construirea unui centru de afaceri, exact vizavi de Hotel Internaţional...).

Al doilea caz e şi mai de actualitate. În 2018, unei firme i-a fost respins un proiect imobiliar, într-o zonă vecină cu cimitirul „Eternitatea”. Ulterior,  s-a făcut un schimb între acest teren şi unul mai mult decât dublu ca suprafaţă, pe str. Cicoarei. „Întîmplător”, unul dintre asociaţii firmei este fiu al unui lider local al principalului partid de la guvernare; votul consilierilor acestei formaţiuni a făcut posibile şi schimbul de teren, şi aprobările pentru ceea ce urmează a se construi pe str. Cicoarei.

Al treilea caz e din Vaslui. Unde o patroană de firmă, dar şi ex-consilieră judeţeană, a solicitat bani de la executiv pentru investiţii. Tot „întâmplător”, exact de la acel minister unde era secretar de stat chiar fiul patroanei/consiliere (el însuşi ex-patron al firmei şi condamnat penal pentru conducere în stare de beţie )...

Şi lista „poveştilor” poate continua. Dar nu cred că e nevoie, pentru a formula concluzia că mulţi dintre consilierii locali se ocupă de propriile interese. Cât despre ale noastre, să se descurce fiecare cum poate, că doar aleşii nu sunt plăţiţi pentru asta!