Cine-a inventat pavelele, să îi stea în gât lovelele!

 

Dorian OBREJA

Scena 1, dubla 1. Pe o alee – desigur, cu pavele, că doar ăsta e subiectul zilei – trece o tânără mamă, care împinge căruciorul. Din interiorul acestuia, scâncete, plânsete, ţipete – normal, de la aşa hurducături. La care tânăra mai întâi se întreabă – „cine-a inventat pavelele?”, după care rosteşte şi urarea din partea a doua a titlului, eventual însoţită de alte urări specific româneşti.

Scena 2, dubla1. Pe acelaşi tip de alee, o doamnă mai corpolentă îşi prinde tocul între rostul de la două pavele. Aceeaşi întrebare, aceleaşi urări.

Scena 3. dubla 1. Tot pe o alee de acest fel, înaintează, chinuitor de greu, o persoană cu dizabilităţi, într-un cărucior, persoană căreia îi sunt interzise trepidaţiile. Aceeaşi întrebare, aceleaşi urări.

Scena 4, dubla 1. Alee de acelaşi fel, pe care doi brancardieri încearcă să împingă o targă cu roţi, pe care se află un bolnav în stare critică, situaţie în care numai zgâlţâielile lipsesc. Aceeaşi întrebare, aceleaşi urări.

Cu certitudine, pavelele nu sunt ceva nou. Aduc aminte doar de faptul că acele celebre drumuri construite de romani, dintre care unele rezistă cumva şi azi, erau pavate. Cu piatră, fireşte.

Mult mai târziu, mai precis pe la jumătatea secolului XIX, englezul Samuel Nicolson a inventat pavelele ce-i poartă numele, făcute din lemn.

Astăzi, şi cel puţin în ţara noastră, se pare că ne-am întors la epoca de...piatră. Numai că pavelele făcute din acest material s-au mutat, nu întâmplător, pe trotuare, mai exact în locul trotuarelor clasice, de beton/asfalt. O să mă întrebaţi, şi pe bună dreptate, ce legătură poate fi între pavele şi lovele. Păi, există, şi încă una foarte importantă, din punct de vedere financiar. După vestitele borduri şi chiar înaintea lor, pavelele reprezintă una dintre cele mai profitabile afaceri din zilele noastre.  Să privim şi analizăm câteva cifre. În România, în 2010, s-au produs circa 12 milioane de metri pătraţi de pavaje; un an mai târziu, se ajungea la 12,5 milioane, cu o valoare totală de circa 70 milioane de euro. În 2013, cifrele creşteau la 13,5 milioane metri pătraţi, şi, respectiv, 95 milioane euro. Pentru 2021, estimările prevedeau că piaţa de pavele va creşte cu 3 la sută faţă de anul anterior, ajungând la valoarea de 165 milioane euro. Dacă luăm exemplul unei singure firme (nu are rost să-i dau numele...), aceasta câştiga, în 2016, 35 milioane euro, în 2020 – aproape 290 milioane lei, iar în 2021, peste 313 milioane lei.

În alte ţări, precum ar fi Franţa, pavelele pentru trotuare sunt puţin folosite, şi asta din trei motive principale (valabile şi la noi!):1.zgomotul produs de rularea pe acest timp de alei; 2. disconfortul generat pentru pietoni, ciclişti (acum şi utilizatorii de trotinete) sau utilizatorii de cărucioare de diferite tipuri; 3. în fine, dar poate nu e cazul acum, pentru că pavelele erau folosite, în perioadele de tulburări, pentru a construi baricade sau a ataca forţele de ordine.

La noi, însă, cum am mai spus, alte interese primează; ştiri găsite în presă consemnează că „Firma lui Videanu pune borduri în Bucureşti de 14 milioane lei” (2018), sau că „Primăria lui Boc cumpără borduri şi pavele de la o companie controlată de familia lui Adriean Videanu” (2022).

Pe lângă toate acestea, foarte multe dintre pavele (mi-a declarat un specialist) sunt executate dintr-un material nu foarte bun, ceea ce duce la degradarea rapidă, iar felul în care sunt realizate trotuarele de pavele este, uneori, sub orice critică (verificaţi pe malul stâng al Bahluiului, la Iaşi).

Concluziile le puteţi trage singuri...