Cui (nu) îi pasă de banii contribuabililor şi de legi?

 

 Dorian OBREJA 

Rândurile care urmează se adreseză tuturor ieşenilor, dar, cu precădere, ar trebui să fie în atenţia decidenţilor de la  Poliţiei locale şi a directorului  Salubris.

Cele două importante instituţii colaborează într-un mod demn de laudă, cel puţin într-o privinţă, pe care am mai semnalat-o, dar asupra căreia revin, căci a rămas în aer...

Semnalul pe care îl lansam cu o vreme în urmă era pe o reţea de socializare; desigur, decidenţii de la instituţii au treburi mult mai importante decât să bântuie pe internet, dar, mi-am zis, presa (scrisă!) tot o citesc. Aşa încât reiau, în mare, ideile de atunci, grupate sub titlul „Cai poliţişti cu ataş salubrist”.

Caii „poliţişti” care patrulează de la un timp prin Iaşi pot fi priviţi din mai multe puncte de vedere. Din cel estetic, ei constituie, fără îndoială, o adevărată încântare pentru privitori. Din cel al eficienţei, poate sau ar trebui să  ne spună chiar instituţia care i-a angajat/închiriat! Din cel financiar, mi se pare că apar oarece probleme. Trebuie plătiţi poliţiştii care îi încalecă (inclusiv cursurile de călărie), trebuie plătite sumele necesare hrănirii, îngrijirii şi transportului cabalinelor când ies din ture (am văzut cum sunt suiţi în maşini speciale spre a fi duşi la grajduri). Mai nou, se adaugă ceva ce ţine de „noaptea minţiieşene”: trebuie plătit un om care conduce un vehicul ce merge în urma cailor, pentru a aduna eventualele „urme”, trebuie plătit şi combustibilul pentru vehicul. Trăgând linia şi adunând, rezultă, firesc, întrebarea: merită? În alte ţări (şi chiar pe la noi la ţară, încă), există şi sunt folosite „pungi pentru gunoiul de cal” (se găsesc, la câteva zeci de euro bucata, dar meşterii băştinaşi le-ar putea face foarte ieftin!). Utilizarea lor ar elimina aspectul de Păcală şi Tândală oferit de cai „poliţişti” cu ataş – motorizat – salubrist şi ar mai salva ceva de la buget...

Situaţia mai sus descrisă are două variante „de ieşire”.

Prima ar, ca să mai şi glumim, ca „alaiul” reprezentat acum de cabalinele încălecate de poliţişti şi urmărite cu ardoare de un salubrist, călare, şi el, pe un utilaj, să fie precedat de încă trei personaje, unul dotat cu trompetă, altul – cu tobă, iar al treilea, vocalist, să anunţe trecerea cortegiului.

A doua ar fi, să redevenim serioşi, căci nu e de glumă, mai ales în asemenea vremuri, să se manifeste respect faţă de banii contribuabililor şi faţă de legi.

Din punct de vedere financiar, pentru cabalinele cumpărate pînă acum (plus întreţinerea lor etc.) s-au cheltuit zeci de mii de euro; cu aceşti bani, se puteau lua zeci sau sute de biciclete, simple sau dotate special, mult mai rentabile şi utilizabile oriunde de către poliţişti, spre deosebire de cai. Aş aminti că două ţări extrem de civilizate şi avansate, Marea Britanie şi Olanda,  se numără printre statele cu cele mai multe patrule pe biciclete din lume!

Din punct de vedere juridic, atrag atenţia că există, încă de prin 2007, o lege care prevede că „animalele care circulă pe drumurile publice să poarte un dispozitiv special care preîntâmpină împrăştierea excrementelor pe partea carosabilă a drumului public”.

Când fiecare leu prinde bine pentru sănătate (după cum se vede acum) şi educaţie, a aloca sume considerabile pentru spectacole de genul descris mai sus denotă atitudini pe care mă abţin, deocamdată, să le calific!