Din lac în...cîţ: cabinetul unei jumătăţi de duzină. De partide...

 

Dorian OBREJA

Pentru a evita confuzii: lac ar putea fi prescurtarea de la numele fostului premier - avansat, între timp, din poziţia a patra în a treia din stat (de fapt, a doua, căci persoana pusă în capul primei camere e doar de decor, încă o dovadă că orice şut în fund e un pas înainte), dar şi trimiterea la o foarte frecventată vilă de pe malul Snagovului, unde s-au pus la cale cele mai multe aranjamente din ultima perioadă; cât despre cîţ, nu cred că mai e nevoie de explicaţii...

Spuneam, în urmă cu o săptămână, că, sincer, mi-ar fi plăcut ca liberalii (sau oricare alţii) să aibă un partid cu suficienţă forţă pentru a face, singuri, un guvern puternic şi cu oameni competenţi. Din păcate, în loc de asta, ceea ce a rezultat e foarte departe de asemenea cerinţe...

Urmează, este limpede, un an 2021 foarte greu – din punct de vedere al pandemiei, dar şi bugetar. Rămânând la ultimul termen, ar fi fost de aşteptat să apară un cabinet restrâns, cu mai puţini mâncători de bani. S-a întîmplat exact pe dos. Executivul anterior avea 18 membri, cu tot cu premier şi cu secund(ă). Cel actual are nu mai puţin de 21! Nu numai că s-a creat în plus (pentru PLUS) un portofoliu, denumit pompos „al cercetării, inovării şi digitalizării” (prin separarea domeniului de educaţie, ceea ce e o prostie), dar acuma sunt doi secunzi, unul mai român ca altul. Faptul că o minoritate etnică are 5 membri din cei 21 ai cabinetului pune semne de întrebare, atâta vreme cât respectiva minoritate nu reprezintă mai mult de 6 la sută din populaţie.

Problema cea mare constă în aceea că, pentru a împăca, dacă nu toate, măcar cele mai multe interese (nu ale poporului!), structura executivului conţine reprezentanţi (chiar şi judecând lucrurile în timp) ai vreo 6 partide: mulţi ex-pedelişti, foarte mulţi udemerişti,  prea mulţi exponenţi ai unei alianţe artificiale şi suspecte,  puţini liberali, un ex-peneţecedist, un ex-pro-românist (mai înainte, conservator în slujba PSD). E aproape imposibil să nu se prognozeze că fiecare va trage în altă direcţie decât colegul/colegii de cabinet, iar rezultatul va fi pe măsură.

Cât priveşte competenţele şi rezultatele care să-i recomande pe respectivii pentru asemenea funcţii, iată doar câteva exemple. Unul a ratat de vreo două ori intrarea la facultate şi ar fi fost bănuit de participarea la un atac speculativ la adresa monedei naţionale, fiind şi demis dintr-o bancă; altul a iniţiat, pe când era ministru, o ordonanţă de guvern prin care erau amnistiaţi plagiatorii (printre care, întîmplător, şi şeful guvernului în care funcţiona); unul a reuşit performanţa de a înfiinţa, prin nordul ţării, o sucursală a celui mai jegos post de televiziune,  altul are supranumele de „terminatorul spitalelor”, fiindcă, tot din postura de ministru, a dispus, în urmă cu vreun deceniu,  închiderea mai multor unităţi de acest fel (cel puţin 67); în fine, unul că ar fi „pionul mafiei medicamentelor”. S-ar mai putea spune multe, dar ar trebui nu pagini, ci ziare întregi pentru toate cele ce se vehiculează...

Având în vedere toate circumstanţele menţionate, eu nu aş da doi bani pe declaraţia sforăitoare a unui proaspăt ministru („putem avea o decadă astrală a dezvoltării în România”), ci, consemnând deja contrele începute între partidele din coaliţie, aş prognoza că avem de a face cu un guvern de tranziţie/sacrificiu, până pe la toamnă. Pe margine se încălzesc, tot mai intens, Sorel şi Siegfried. Hast du verstanden? Gut!