Insolenţa unor politicieni tinde spre infinit

 Dorian OBREJA 

Foamea – de bani, putere etc. – unor politicieni români nu este egalată decât de nesimţirea lor.

Pe wikipedia se găseşte o listă de politicieni implicaţi în scandaluri publice; numărul celor condamnaţi pentru diferite speţe, începând la funcţia de ministru şi terminând cu cea de consilier local am numărat câteva sute de persoane aflate în această dezonorantă ipostază. Cu siguranţă, un clujean – V.P. -  a intrat în istorie: el a devenit primul parlamentrar român adus în arest şi condamnat în timpul mandatului. A fost dus cu duba poliţiei pentru a-şi prelua mandatul în 2008, iar la finalul celor patru ani de parlamentar a fost preluat tot de o dubă (nu ştiu dacă aceeaşi...). Aş mai aminti şi de două persoane care au fost alese în funcţia de primar, deşi la momentul alegerilor erau în puşcărie. Şi exemple, de tot felul (inclusiv un parlamentar condamnat pentru profanare de morminte!), pot umple spaţii mari, ceea ce, sincer, mă umple nu atât de tristeţe, cât de îngrijorare, căci fenomenul ia amploare.

Astăzi, însă, m-aş opri la două exemple celebre (nu neapărat conexate cu răcoarea...).

Nu demult, a fost eliberat (probabil pentru că făcuse bătături în palmă scriind atâtea cărţi) un ex-lider al social-democraţilor. Deşi îl pasc alte dosare, respectiv alte stagii la «umbră», prima sa preocupare a fost să-şi facă un cont pe o reţea de socializare, unde să anunţe, câteva zile mai târziu, că şi-a «tras» un nou partid, cu ajutorul unui ex-coleg din PSD (figură sinistră, de altfel) şi a vreo patru oameni obişnuiţi, din popor. După ce a făcut atâta rău  şi partidului, dar asta mă interesează mai puţin sau deloc, şi ţării, după ce comisese fapte pentru care justiţia îl sancţionase, în loc să se pocăiască şi ascundă undeva, cât mai departe (sugestii : Costa Rica, Madagascar...), individul continuă să se dea în stambă şi să rîvnească iarăşi la ciolan. Nu este cu totul exclus să reuşească, măcar la cote mai mici ca înainte : pe pagina de socializare are, deja, aproape 190.000 de urmăritori (nu se precizează şi câţi « prieteni », dintre care s-or găsi unii să-l voteze ; în fond, a fost votat şi o insă supranumită şotroacă...Înainte de a încheia rândurile despre personaj, tocmai pentru a-i sublinia versatilitatea, aduc aminte doar câteva dintre poreclele sale :Livache, Teroristul, Daddy vitamină, Moustache, Escobar, King Louie.  

Al doilea exemplu vine din partea opusă a spectrului politic. Şi acesta s-a bucurat de multe porecle, printre care Emil Gaşcaru, Pompierul atomic, Piticul atomic, Bokemon, Papagalul lui Băse, Aviara gripa. Acest personaj sau nu a comis infracţiuni grave, sau nu s-au terminat cercetările, fapt este că nu a ajuns să fie deferit justiţiei şi nici încarcerat. Dar are multe alte păcate. Printre altele, poate fi considerat campion – premierul cu cele mai multe ordonanţe guvernamentale de urgenţă declarate neconstituţionale de către CCR (tocmai el, cadru didactic universitar de drept constituţional !!!), dar şi prim-ministru rămas în funcţie după debarcarea printr-o moţiune de cenzură (voinţa stăpânului său a fost mai puternică decât decizia Parlamentului). La vedere, nu e sfidător de bogat, dar nici sărac : are „decât” 7 terenuri, 2 apartamente, o casă şi o cabană. Ceea ce e cu adevărat grav este că, tot la vedere, este laş : în 2010, când au fost decise, în cadrul unei întâlniri la Cotroceni cu preşedintele de atunci, tăieri de 25 la sută din salarii şi 15 la sută din pensii, nu a avut curajul să iasă şi anunţe hotărârea, ascunzându-se în spatele şefului. După care, de aproape un deceniu, s-a «ascuns»  în oraşul ce l-a ales în mai multe rânduri primar, probabil ca mulţumire pentru tăierile din 2010. Acum, cu un tupeu de zile mari, iese din umbră şi, dacă flerul nu mă înşală, vom vedea, curând, ce funcţii înalte râvneşte. Asta dacă nu l-or ajunge urările celor afectaţi din 2010 încoace...

Două exemple doar, dar care care justifică pe deplin titlul acestor rânduri.