Români bolnavi versus politicieni nesănătoși

Dorian OBREJA

O știre apărută în urmă cu aproape fix un an atrăgea atenția asupra a încă unei clasificări rușinoase și grave a țării noastre. Potrivit acesteia, România urcase pe locul doi în lume la indicatorul rata mortalității, înregistrând 15,26 decese la mia de locuitori (pe locul I, Serbia, cu 16,39 decese la mia de locuitori). Ca și cum aceasta nu ar fi fost de ajuns, România a mai coborât câteva poziții la coada clasamentului privind natalitatea; din 228 de țări luate în calcul, a noastră ocupa locul 207!!! Sursa acestor date este mai mult decât credibilă: ”The World Factbook”, studiu realizat de, teoretic, cea mai puternică agenție de informații din lume - C.I.A.

Aceste situări reprezintă, desigur, materializarea înțelepciunii și acțiunilor concrete ale tuturor politicienilor perindați la guvernare în ultimii 33 de ani. Cu deosebire în ultimul deceniu, s-ar putea spune, deoarece ”The World Factbook” publicat pentru 2012, nu indica România printre primele 10 țări ale lumii cu cea mai mare mortalitate. Deci în doar zece ani, am făcut un salt uriaș. Către prăpastie, evident!

Iar știrile de acest fel, din păcate, nu se opresc aici; o mai amintesc doar pe cea care afirmă că România are cea mai mare rată a mortalității infantile din Uniunea Europeană. Și așa eram ”campioni„ la natalitate, doar mortalitatea infantilă lipsea...

După cum am aflat parcurgând documente și statistici elaborate de către Institutul Național de Sănătate Publică, se poate afirma că principalele cauze ale mortalității în țara noastră sunt, în ordine, bolile cardiovasculare, cancerul și bolile aparatului respirator.

În privința bolilor cardiovasculare, România ocupă locul 1 în Europa drept cauză de mortalitate a populației. Se înregistrează o medie de 109 decese la 100.000 de locuitori, față de media europeană, care este de 44 la suta de mii de locuitori. La fiecare 30 de minute, un român moare din cauza unui infarct...

Peste 50.000 de români mor în fiecare an din cauza cancerului, adică peste 140 zilnic, și aceasta, printre altele, din pricina diagnosticării în stadii avansate/prea târzii ale acestei boli.  Este de subliniat că, dintre cei 50.000, peste 20.000 mor din cauza unui cancer prevenibil sau tratabil.

Numai că, iarăși, datele statistice conferă o imagine de coșmar: dintre țările UE, România alocă cei mai puțini bani pentru tratarea unui pacient oncologic! Tot România, tot în UE, ocupă penultimul loc în privința cheltuielilor cu sănătatea pe cap de locuitor...

Viitorul - deloc roz, în circumstanțele în care citim știri, referitoare la bugetele acordate diferitelor domenii, de genul „Pentru 2022, Ministerul Sănătății primește 23 miliarde de lei, în scădere față de cât a cheltuit în 2021”, sau „Bugetul Sănătății pentru 2023, în scădere”, cu precizarea că ”statul mizează pe contribuții mai mari de la angajați și reduce masiv subvențiile către Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate”.

Bravo, deștepți guvernanți mai avem! De altfel, subfinanțarea domeniului acesta esențial (ca și în cazul Educației) constituie o tradiție și a crescut de la 5 la sută în 2019 la 5,5 la sută în 2020, una dintre cele mai mici creșteri procentuale din UE. În condițiile în care, știam eu, ar fi trebuit alocate cel puțin 6 la sută anual (și așa insuficient). Dar politicienii români ajunși în locuri de decizie, cum ar fi Parlamentul, par a fi sănătoși doar fizic. Ieșirea la „rampă” recentă a deținătorului portofoliului din domeniu e doar una din probe...