„Sintagma apetit scăzut pentru lectură nu este corectă în relaţie cu tinerii de astăzi”

 Gustul ieşenilor pentru lectură este dominat de cărţile de dezvoltare personală şi de istorie recentă, de cele din literatura şcolară, precum şi de cele care răspund nevoii de distracţie, de divertisment, adică volume din genul poliţist, thriller, fantasy, SF etc., precizează Dan Doboş, directorul Bibliotecii Judeţene „Gh. Asachi” Iaşi. „În ceea ce priveşte evoluţia pe anul 2018, vă pot spune că numărul de utilizatori a fost într-o uşoară creştere faţă de anul precedent”, mai spune acesta.

- Domnule director, biblioteca este o instituţie care, odată cu apariţia ei, nu a putut lipsi omului dornic de cunoaştere. Acum, în era tehnologiei, a calculatorului şi internetului, îşi mai îndeplineşte biblioteca rolul ei iniţial?
- Într-un fel, biblioteca îşi îndeplineşte rolul chiar mai bine, fiindcă reuşeşte să fie un pol al referinţelor exacte într-un univers informaţional bazat pe Internet, unde sursele sunt adesea inexacte, incomplete şi se contrazic. Sigur că dinamica informaţiei din ultimele două decenii a necesitat o ajustare din partea bibliotecii, o deschidere permanentă spre lumea digitală, conectată.

„Gustul pentru lectură este dominat de cărţile de dezvoltare personală şi de istorie recentă”

- Pornind de la impresia generală că lumea nu mai citeşte ca odinioară, ne puteţi spune câţi ieşeni vin săptămânal la Biblioteca Judeţeană „Gh. Asachi” Iaşi? Cum a fost anul 2018, statistic vorbind?
- Avem, săptămânal, între 3.000 şi 6.000 de vizite la bibliotecă, la sediul central şi la cele 6 filiale. Mă refer la vizite directe, la persoane care intră efectiv în bibliotecă pentru a beneficia de serviciile noastre. Lor li se adaugă şi cele cu care interacţionăm în mediul online sau prin telefon. În ceea ce priveşte evoluţia pe anul 2018, vă pot spune că numărul de utilizatori a fost într-o uşoară creştere faţă de anul precedent.

- Biblioteca trebuie să fie o instituţie vie, un centru cultural flexibil, care organizează evenimente culturale, educaţionale şi artistice. Dintre activităţile pe care Biblioteca Judeţeană le organizează, care sunt cele care îi atrag cel mai mult pe ieşeni?
- Primul lucru pe care trebuie să îl precizez la această întrebare este acela că biblioteca nu este o instituţie de spectacole. Cu alte cuvinte, programele noastre culturale nu au strălucirea spectacolelor de teatru sau de operă. Ele se adresează unui public special, dornic de un anumit de gen cultură şi de instruire. Cât despre popularitatea programelor, suntem foarte mulţumiţi de Festivalul Teodorenii, de participarea noastră la FILIT, de programul de instruire Senior IT, de revista noastră Asachiana.

- Ce spun statisticile vizavi de cărţile pe care le citesc ieşenii? Ce fel de cărţi se citesc mai mult, care sunt cele mai împrumutate volume?
- Cel mai potrivit răspuns la această întrebare e o comparaţie. Ştiţi că, la televizor, în toate emisiunile despre nutriţie se repetă cuvinte precum, salate, sucuri naturale, peşte alb, pui, în timp ce obişnuinţele de consum pe care le poate vedea toată lumea la supermarket sunt cu totul altele. La fel e şi cu lectura: dacă ascultăm emisiunile de cultură, câte mai sunt, sau citim blogurile unor personalităţi, avem impresia că publicul român e amator exclusiv de poezie înaltă şi literatură română contemporană. Nu e chiar aşa. Statisticile noastre arată clar că gustul pentru lectură este dominat de cărţile de dezvoltare personală şi de istorie recentă, de cele din literatura şcolară şi în general academică şi de cele care răspund nevoii de distracţie, de divertisment, adică volume din genul poliţist, thriller, fantasy, SF etc.

„Gradul de inteligenţă al unui copil nu ţine neapărat de cât citeşte”

- Din ce categorii sociale sunt cei mai mulţi dintre cei care vă calcă pragul bibliotecii? Care este profilul cititorului ieşean?
- Trebuie să recunoaştem faptul că suntem frecventaţi în special de copii şi tineri până în 25 de ani. Ei formează mai bine de 60 la sută din cititorii noştri. În rest, la acest capitol pot spune doar că există o similitudine extrem de interesantă între structura socială a comunităţii ieşene şi cea a masei noastre de cititori.

- Ce fond de carte are acum biblioteca şi care sunt modalităţile de achiziţie?
- Biblioteca noastră are în prezent aproape 700.000 de documente de toate felurile. Achiziţia are în vedere trei aspecte. Primul este format dintr-o sumă de criterii biblioteconomice, dintre care cel mai simplu de înţeles este continuitatea colecţiilor. Un al doilea aspect este cel al sugestiilor cititorilor şi editorilor care vin către noi cu cereri de achiziţie şi, respectiv, cu oferte de carte nouă. Nu în ultimul rând, achiziţia are în vedere şi faptul că o parte esenţială a misiunii bibliotecii publice este încurajarea şi tezaurizarea culturii scrise din judeţul nostru. Ne aplecăm, deci, cu maximă atenţie, spre producţia editorială locală.
- Consideraţi că apetitul scăzut pentru lectură, în ceea ce îi priveşte pe tineri, poate influenţa gradul de inteligenţă al acestora? În anul 2018, de exemplu, au fost mai puţini sau mulţi tineri comparativ cu anii precedenţi?
- Eu nu cred că sintagma „apetit scăzut pentru lectură” este corectă în relaţie cu tinerii de astăzi. Da, e adevărat că nu se mai citeşte prea mult beletristica în format tipărit, aşa cum o făcea generaţia mea, dar se citeşte. Copiii şi tinerii citesc zeci de articole, de bloguri, de glume, fac şi primesc comentarii în scris pe reţelele de socializare... S-a schimbat doar ceea ce citesc ei fiindcă trăim într-o epocă în care perfecţionarea tehnicilor video face ca o poveste să fie mai accesibilă în forma ei filmată. Poveştile nu mai sunt cuprinse între foi ci se derulează pe tot felul de ecrane, mai mici sau mai mari, de plasmă , LED sau de pânză, la cinema. La fel, gradul de inteligenţă al unui copil nu ţine neapărat de cât citeşte el. Desigur, România are o problemă în privinţa analfabetismului funcţional, dar asta e o altă chestiune, una în care biblioteca poate interveni destul de puţin fiindcă nu e şcoală. Cât despre numărul tinerilor care vin la bibliotecă, el este continuu crescător, fără ca dinamica să fie însă spectaculoasă.

„Ambiţia mea de a spune poveşti şi mi-a schimbat radical viaţa”

- Bineînţeles, nu putem finaliza acest capitol al cărţii, intitulat Biblioteca Judeţeană, fără a vorbi şi despre scriitorul Dan Doboş, cel care contribuie la redescoperirea unor rădăcini comune tuturor popoarelor: cititul şi scrisul. Când aţi scris prima dumneavoastră carte şi care a fost aceasta?
- Mie nu prea îmi place să amestec cele două calităţi, cea de manager şi cea de scriitor, dar de data aceasta am să fac o excepţie şi am să vă răspund dintr-un motiv de nostalgie. Acum exact douăzeci de ani am publicat romanul „Elefantul în bostănărie” fiind, ca dumneavoastră acum, redactor la ziarul „Evenimentul”, aşa cum se chema el atunci. Romanul e inspirat de o pagină cu şi despre liceeni pe care o realizam atunci, Forever Young.

- Ce rol a jucat literatura în viaţa dumneavoastră? V-aţi dorit dintotdeauna să mergeţi pe calea scriiturii?

- Cu greu îmi amintesc o vârstă la care să nu-mi fi dorit să fiu scriitor. Scriu de la nouă ani şi ambiţia mea de a spune poveşti şi, în mod ideal, de a trăi din ele, mi-a schimbat radical viaţa, de la relaţia destul de disfuncţională cu părinţii mei, care aveau alte gânduri pentru feciorul lor premiant la Racoviţă, la abandonarea profesiei de inginer şi multe alte chestiuni prea personale ca să le pomenesc aici. Concluzia ar fi însă că mai toate deciziile pe care le-am luat în viaţă au avut ca motivaţie profundă dorinţa de a deveni cândva scriitor profesionist. Ceea ce desigur nu mi s-a întâmplat încă. E loc, deci, de alte decizii...

- O idee comună este că literatura ştiinţifico-fantastică este în general o încercare de a prezice viitorul. Având în vedere faptul că istoria SF-ului românesc a adăugat, cu câţiva ani în urmă, şi cărţile lui Dan Doboş, vă întreb: au fost cazuri de predicţie printre filele acestora?

- Caracterul divinatoriu al SF-ului este ceea ce m-a atras pe mine la acest fel de ficţiune. Asta şi dorinţa de a mă depărta cumva de o linie de gândire care consideră că eşti neinstruit dacă nu ştii toate nuanţele supinului sau nu poţi cita din Hegel, dar e în regulă să nu cunoşti principiul al doilea al termodinamicii. Cât despre prezicerile din SF, ele au fost extrem de numeroase şi am să dau doar două exemple. Despre Jules Verne se ştie că a descris primul submarin. Culmea e că lucrurile nu au stat chiar aşa, versiuni prototipale ale submarinelor existând chiar înainte să se nască Verne. Puţini oameni ştiu însă că el a fost primul care a descris drumul spre Lună, prezentând exact viteza, greutatea, durata călătoriei şi chiar locul ideal de lansare al unui asemenea vehicul. Al doilea exemplu sunt sateliţii geostaţionari, responsabili printre altele şi de sistemul de navigare prin GPS, care au fost descrişi prima dată de Arthur C. Clarke.

- Dintre scrierile dumneavoastră care au văzut lumina tiparului, au fost unele care au iscat controverse?
- Doar artistice, normale. Unii le ridică în slăvi, alţii le desfiinţează. Părerea mea e că greşesc şi unii şi ceilalţi.

- Care este cea mai dificilă parte pe care o întâmpinaţi în procesul artistic?

- Timpul. Scriu destul de uşor odată ce intru într-o anumită stare, dar îmi ia destulă vreme ca să ajung acolo.

- La ce lucraţi acum?

- Momentan, traduc nişte cărţi care îmi fac o mare plăcere.

A consemnat Florentina SANDU