„Teatrul este forma cea mai apropiată de starea naturală a omului. M-au atras jocul, explorarea, incertitudinea”

 Dialog cu Alexandru Unguru, actor, regizor, acting coach, emoțional coach şi dramaturg, unul dintre trainerii invitați la Festivalul Internațional de Teartu pentru Publicul Tânăr (FITPT)

 „După o lungă colaborare cu UNATC, ca student, masterand, cercetător, asistent şi doctorand, am creat o teză care mi‑a fundamentat cunoştinţele şi mi‑a adus titlul de doctor în arta actorului. Am fost implicat în proiecte cinematografice de lung‑metraj, Susţin şi elaborez ateliere de coaching prin tehnicile de arta actorului, activitate rezultată direct din experienţa pedago­gică din cadrul UNATC”, spune Alexandru Unguru. Astăzi ne întâlnim cu el la Iași, la un work-shop legat de vocea și actoria de voce ca bază a expresivității și comunicării. Am abordat cu el toate aceste detalii și, la final, am ajuns la concluzia că succesul este legat de „prezența fiecăria pe acest pământ”.

- Cum ne putem îmbunătăți calitatea vocii și tonalitatea acesteia în mod natural?

- Esențial prin menajarea ei și dedicarea timpului necesar înțelegerii procesului prin care corpul crează vocea.

- Care sunt tehnicile de bază de încălzire vocală pe care ar trebui să le practicăm înainte de a vorbi în public sau de a performa?

- Seturile de exerciții sunt variate și cu cât cunoști mai multe cu atât devi mai conștient de ceea ce ți se potrivește. Sunt oameni care au nevoie de mai multe exerciții și oameni care nu au nevoie decât de o minimă încălzire. Importante sunt cele ce activează dicția și cele care reușesc să elbereze corzile vocale, relaxându-le.

- Cum putem folosi respirația noastră pentru a susține și a proiecta vocea în mod eficient?

- Vocea poate fi înțeleasă ca o respirație articulată. Informându-ne cât mai precis în legătură cu fiziologia sistemului respirator, înțelegând musculatura implicată în procesul respirației și îmbunătățind constant calitatea și fluiditatea respirației putem elibera vocea de constrângeri.

- Ce exerciții recomandați pentru a dezvolta rezonanța și claritatea vocii?

- Fiind un domeniu practic, ce presupune lucrul direct, de preferat unu-la-unu, pentru a exista un control benefic din partea antrenorului vocal, este riscant să deprindem exerciții și tehnici transmise doar prin intermediul cuvântului scris.

- Cum putem aborda problema nervozității și a anxietății care pot afecta calitatea vocii noastre atunci când vorbim în fața unui public?

- Cursurile de vorbit în public, numite cam de toată lumea „public speaking”, încearcă să abordeze cazuri individuale aplicând rețete generale. Sunt câteva generalități care pot fi înțelesedestul de ușor, e drept, dar reducerea anxietății și a nervozității care pot apărea, asemeni unui „trac scenic”,  presupune un proces ce necesită timp și exercițiu. Trucuri? Apă rece pe față, un parfum care îți dă încredere sau te relaxează, să ajungi înaintea publicului și să te familiarizezi cu spațiul unde vei performa discursul... sunt trucuri. Dar nu sunt eficiente pentru toată lumea.

- Cum putem adapta tonul și timbrul vocii noastre în funcție de contextul și audiența cu care interacționăm?

- În primul rând trebuie să fim făcuți conștienți de existența tonului, timbrului, de varietatea de contexte, de fluiditatea emoțiilor care manipulează calitatea exprimării și a formei acesteia. Devenind conștienți de această diversitate devenim conștienți și de efectul manifestării noastre vocale în acele diverse și variate circumstanțe.

- Care sunt unele dintre greșelile comune pe care oamenii le fac în utilizarea vocii și cum le putem evita?

- Nu suntem conștienți de efectele pe care le are consumul diverselor substanțe asupra aparatului fonator. Zbierăm și sub-articulăm și apoi nu înțelegem de ce suntem răgușiți sau ne ciocnim de reacția interlocutorului care ne lovește cu un „Ce-ai zis?!”. Până la urmă este vorba de minimizarea importanței emisiei vocale în contexul comunicării interumane. Asta este greșeala principală.

- Cum poate un actor să-și găsească și să-și dezvolte un „sunet” unic care să-l distingă pe scenă sau în înregistrări?

- Aici e vorba de o potecă individuală care devine din ce în ce mai clară pe măsură ce actorul devine din ce în ce mai conștient de prezența sa - de prezența sa în cadrul operelor create și a personajelor create, dar și de prezența sa pe acest pământ.

-  Ați fost vocea de la versiunea în România a prințului Harry în „Rezerva”. Cum a fost această experiență? Cum este să fii prinț?

- A fost un parcurs foarte interesant și plăcut pentru care sunt recunoscător atât Audiotribe, cât și editurii Nemira. O carte autobiografică are tendința să te imerseze ca lector în intimitatea cotloanelor sufletești ale persoanei care a scris respectiva lucrare. Prințul Harry este una dintre personalitațile marcante ale acestui început de secol și lucrarea s-a dovedit peste așteptări atât la nivel informațional cât și la nivel estetic. Sper că lectura mea i-a făcut și îi va face pe auditorii români să îl simtă pe Harry mai degrabă ca pe un prieten care se confesează nu ca pe o figură regală distantă.

- Cum ați început cariera în domeniul dublajului și ce v-a motivat să continuați în această industrie?

- Este doar o altă zonă a aceleiași meserii. Actoria este o meserie cu foarte multe ramuri. Uneori viața deschide câte o ramură, pășești pe ea și descoperi că este sau nu este făcută pentru tine.

- Cum vă pregătiți pentru un rol nou de dublaj? Ce tip de cercetare și pregătire implică? Cum păstrați personajul și emoția autentică atunci când dublați, mai ales când textul este într-o limbă străină?

- Lucrul la rol este la fel de elaborat și atunci când e vorba de teatru sau film, de televiziune sau audiobook sau de public speaker. Fiecare actor are propriul nivel de profesionalism și tind să cred că îmi iau meseria în serios indiferent de zona în care o exercit. O dată începută munca nu se mai pune problema scăderii calității sau a distanțării de rol.

- Ce v-a atras la teatru? Dar la FITPTI?

- A fost o alegere instinctivă, cu toate că sunt un om cu o educație mai degrabă cerebrală. Consider că teatrul este forma cea mai apropiată de starea naturală a omului. Jocul. Explorarea. Incertitudinea. Varietatea situațiilor emoționale. Toate sunt elemente care fac pentru mine parte din Esența teatrului și mai ales din esența Artei Actorului. Urmăresc activitățile FITPTI și citesc lucrările doamnei Oltița Cîntec de foarte mulți ani. Sunt onorat că pot participa în cadrul acestui Festival curajos și prestigios.

A consemnat Maura ANGHEL