Dan Puric: „ Un om este o persoană definită de omenie”

 

L-am întâlnit la Iaşi, într-o sală plină cu oameni care au venit să-l asculte vorbind despre el şi despre principala profesie (uneori necunoscută) a fiecăruia dintre noi – cea de-a fi OM. L-am urmărit pe scenă şi de fiecare dată m-am surprins aplaudând omul din spatele actorului. Cu ajutorul lui Dan Puric am mai învăţat o lecţie de viaţă – cea a recunoştinţei.

- Orice călătorie prin inima unei persoane începe cu o întrebare simplă - cine suntem, de unde venim, ce avem de făcut pentru a ne împlini destinul?
- În primul rând suntem oameni, suntem români. Mulţi dintre noi uită acest lucru sau poate nu l-au ştiut niciodată şi atunci este bine să se întoarcă în ei înşişi prin meditaţie, rugăciune sau orice fel de altă metodă despre care cred ei că i-ar ajuta să se cunoască. A fi om nu este uşor fiindcă ar trebui să te defineşti şi nu mereu este la îndemână. Un om este o persoană definită de omenie.
- Şi atunci este important să explicăm ce este omenia.
- Ca şi dor, este un cuvânt intraductibil. Cum traduci omenia? Cine este mai omenos decât altul? Cum eşti omenos? Ce faci, cum te comporţi? Omenie este atunci când trăieşti frumos cu tine, dar când trăieşti în tihnă, în pace, în sufletul tău, când priveşti smerit la tot ce-i în jur şi mulţumeşti pentru tot ce primeşti.

- Ca să poţi trăi astfel este nevoie de un proces de refacere sufletească.
- Categoric. Nu poţi trăi cu tine în afara ta, în afara sufletului tău. Este important să te vindeci de ură, de vină, de spaimă, este important să renunţi la a mai pune etichete. Aţi văzut câtă lume trăieşte doar prin etichete: «X este urât» sau «Z este urât» sau cum o mai fi. Oamenii pun etichete fiindcă le este frică de diversitate. Nu pot accepta că unii sunt diferiţi, că nu sunt ca ei. Nu le pot accepta reperele, viaţa, gândurile.
- Patul lui Procust? Ne aşezăm cuminţi într-o matriţă şi aşteptăm să trăim după un şablon.
- Tiparele ucid sufletul. Oamenii sunt frumoşi aşa cum sunt, sunt omenoşi atunci când trăiesc cu drag de trecut, de pământ, în armonie cu natura, cu Dumnezeu, cu ei înşişi, dar uite că este greu fiindcă trăim un proces de mitocănizare.
- Dispar valorile?
- Nu dispar, ci doar că nu sunt corect promovate sau definite. Oamenii de valoare îşi au locul lor, nu urlă în piaţa publică, nu-şi strigă valoarea. Ei se cunosc destul de bine şi-şi preţuiesc şi propria bogăţie sufletească, şi a altora. Într-un plin proces de urâţire, lumea vrea să supravieţuiască şi îşi exercită dimensiunea a existenţei sub nivelul decenţei. Pentru frumos şi valoare ai nevoie de timp, ai nevoie de o anumită aşezare a sufletului. Un om gonit de griji nu poate să vadă frumosul.
- Mitocănizarea. Ce efecte are în rândul oamenilor?
- Grave! Nu vedeţi că toţi gândesc la fel? Aproape merg la fel, fie cu aroganţă fie cu umerii plecaţi? Că-şi bat joc în primul rând de ei, se schilodesc şi trupeşte, şi sufleteşte? Că merg cu silicoanele la Înviere? Omenia este un ţesut organic, creşte în tine, este al tău. Smerenia, credinţa, încrederea, acestea sunt antidoturi pentru mitocănizare.
- Revenim la omenie. Ce se întâmplă în lipsa ei?
- Se cultivă conflictele. Nu poţi fi om de calitate fără omenie. Este important să învăţăm să dăinuim. Omul e o taină, ca şi legătura lui cu Dumnezeu. E trezvie şi e momentul să înţelegem acest lucru. E momentul să ne asumăm propria putere şi să ne ridicăm coloana vertebrală. Acest lucru l-am învăţat încă de când eram mic de la bunica mea, o femeie aprigă din Fălciul Vasluiului. Ea mi-a dat prima lecţie de demnitate. Era înainte de Paşte şi a trecut în fugă prin faţa mea cu un cozonac aburind, spunând: «Auzi, dragă, cică au interzis Paştele, comuniştii ăştia». Cum poţi să interzici un simbol? O trăire?
- S-a tot vorbit despre tineri că nu mai au modele. Sunteţi de acord?
- Da. Sun Tzu, celebrul general chinez, spunea că dacă vrei să distrugi un om îi tai rădăcinile şi-i retezi aripile. E groaznic să nu-ţi cunoşti trecutul, oamenii din care te tragi, să nu-ţi ştii neamurile. După 1990 am simţit o dorinţă mare să mă cunosc şi am început cu neamul românesc. Am citit memorialistică, asta fac şi acum şi asta recomand oricui vrea să păşească pe calea dezvoltării personale. Am stat de vorbă cu ţăranii, am citit file scrise pe front, în închisori, în lagăre. Asta recomand oricui vrea să revină la propria matcă – să-şi afle trecutul ca să-şi poată croi viitorul.
- Cum creăm valori?
- Prin credinţă şi încredere. Prin negrabă. Românul are intuiţia veşniciei. Noi nu putem renaşte fiindcă nu am murit niciodată. Ţăranii nu se grăbesc. Lumea are ritmul ei, nu aleargă. Noi suntem agitaţi, noi vrem să trăim altfel decât în credinţă. Încep să creăm valori atunci când pornim pe calea refacerii sufleteşti.
- Pentru cei tineri ar putea părea dificil.
- Dacă nu le explicăm şi nu le oferim exemple, da. Dacă le arătăm ce este frumosul, ce este urâtul, dacă îi vom învăţa să simtă şi să se simtă, lucrurile se vor schimba. Nu deodată, dar încet, încet, ca un râu care se spală de aluviuni. Nu trebuie să luptăm cu răul, ci trebui să-l lăsam să moară. Şi moare prin lipsa de atenţie, prin lipsa de consideraţie, ca o plantă pe care n-o mai hrăneşti.
- Aţi vorbit despre frică şi despre grijă.
- În Biserică se spune că ai voie să ai griji, dar să nu fii îngrijorat. Având grijă şi rugându-te la Dumnezeu, El te ajută să treci prin grijă. Dar dacă eşti îngrijorat, îi tai puterea Cerului de a te ajuta. Eşti pe cont propriu şi nu te poţi descurca tu aşa cum te poate ajuta Cel de Sus. De asta repet mereu – lăsaţi grijile deoparte şi treziţi-vă. Începeţi să fiţi voi. Nu vă bateţi cu viaţa.
- Omenie, suflet, taină, românism. Care dintre ele vă bucură cel mai mult?
- Toate. Şi copilul din mine.
Dan Puric este un Vărsător sentimental, născut pe 12 februarie 1959, la Buzău. A urmat Liceul de Artă „Nicolae Tonitza” din Bucureşti, după care a absolvit Academia de Teatru şi Film. Este legat de Moldova prin debutul său la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoşani, dar şi printr-o parte a familiei. Este actor societar de onoare al Teatrului Naţional „Ion Luca Caragiale”, Bucureşti. Talentul său i-a fost răsplătit cu numeroase premii în ţară şi străinătate. Ca publicist, Dan Puric a semnat mii de autografe pe cele patru volume ale sale -- „Cine suntem”, „Despre Omul Frumos”, „Fii demn!” şi „Suflet românesc”. Este pasionat de dans, de muzică, de film şi de oameni. De meserie este OM.

Maura ANGHEL

„Ştii unde poţi căpăta definiţia omului? În templu. În biserică. Acolo eşti comparat cu Dumnezeu, fiindcă exprimi chipul şi asemănarea Lui. Dacă Biserica ar dispărea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar dispărea şi omul” – Petre Ţuţea

„Omul frumos tinde spre desăvârşire. Dacă nu poate vorbi împotriva urâtului, tace, dar în tăcerea lui e un refuz hristic a tot ceea ce înseamnă urât” – Dan Puric („Despre omul frumos”)

„Ei m-au întrebat care sunt treptele succesului, iar eu le-am răspuns că nu treptele succesului sunt importante, ci treptele împlinirii sufleteşti. Succesul fără scrupule este machiavelic. Împlinirea ta sufletească contează” – Dan Puric