Poliglot la UAIC

Andreea Obreja studiază un master la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași - Cultura germană în context European – și este unul dintre puținii studenți români poligloți. Vorbește aproape zece idiomuri și vrea să-și dezvolte competențele. O adevărată performanță, pentru care Andreea a muncit „pe brânci” încă din adolescență.

Ea vorbește, pe lângă română, engleză, spaniolă, rusă, germană, norvegiană, franceză, portugheză, polonă, a început să studieze greaca și araba, iar în liceu a cochetat cu japoneza.

 

- Cum a debutat pasiunea aceasta pentru limbile străine? E la mijloc o poveste, o ambiție personală de a demonstra ceva sau, pur și simplu, toate au venit de la sine?

- Pot spune că a fost din întâmplare. Am decis să studiez și să învăț anumite limbi, dar simt că au venit oarecum pe rând, una câte una, și nici măcar nu le-am planificat cumva. Am avut un profesor în liceu care avea faima de a vorbi mai multe limbi - nici nu-mi mai aduc aminte cât, dar se spuneau asta despre el, însă nici măcar nu ne-a spus-o vreodată... Îl admiram foarte mult, dar nu mi-am dorit să fiu ca el, n-am avut niciodată ambiția asta. În liceu am avut contact doar cu patru limbi - româna, engleza, spaniola și franceza. Multe limbi au ajuns în viața mea din întâmplare...

 

„Rusa o alesesem, pe lângă germană, ca limbă de studiu la licență, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, iar unul dintre motive a fost acela că-mi plac foarte mult romanele lui Dostoievski și aș fi vrut să le citesc în original”.

 

- Câte limbi străine stăpânești astăzi, cel puțin la nivelul comunicării bazice?

- Adevărul este că fluența depinde foart mult de cât am exersat o anumită limbă în ultima vreme. De exemplu, dacă ar trebui să vorbesc o anumită limbă în care poate am un nivel bun, dar este o limbă cu care nu am avut contact de o lună, nu voi comunica foarte eficient și îmi va fi greu să-mi găsesc cuvintele. De exemplu, la un moment dat, norvegiana era la un nivel destul de înalt, încât mi-era foarte confortabil să o vorbesc în viața de zi cu zi, dar am pierdut-o un pic din lipsă de contact cu vorbitori de norvegiană. Pot comunica orice vreau în multe alte limbi, dacă e nevoie, dar dacă interlocutorul vorbeșt și o altă limbă - engleză sau spaniolă, prefer să schimb.

- Te interesează o anumită limbă străină fie doar și pentru literatura sa, pentru a putea citi anumiți autori în original, să spunem...?

- Rusa o alesesem, pe lângă germană, ca limbă de studiu la licență, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, iar unul dintre motive a fost acela că-mi plac foarte mult romanele lui Dostoievski și aș fi vrut să le citesc în original. Citind, e cel mai ușor de învățat o limbă străină. Abilitatea de a înțelege o limbă e mult mai ușor de dobândit citind decât modalitatea de a reproduce, de a vorbi, de a scrie tu însuți. Când citesc, dacă știu o limbă străină, cât de cât - de exemplu franceza, care este destul de asemănătoare cu româna -, prefer să citesc în original și insist să citesc în origina anumite cărți.

- Ce-a fost mai întâi: spaniola sau engleza? E mai ușor acum să înveți o limbă străină?

- Teoretic, engleza. Am început-o încă de la grădiniță, dar nici cursurile de limbă, nici felul în care erau predate limbile străine atunci nu erau avansate. Nu era atât de multă teorie despre felul în care învață mai bine un copil o limbă străină… Nu cred că a fost foarte eficient modul în care am fost învățați, cel puțin în primii ani. Astăzi, la grădiniță, copiii ajung destul de ușor la un nivel conversațional. Da, teoretic, prima mea limbă străină a fost engleza, dar, practic, prima a fost spaniola, pe care am început să o învăț tot așa, din întâmplare. Mă uitam ore în șir la serialele în limba spaniolă. Până pe la 15 ani m-am tot uitat la aceste seriale și așa, ușor, ușor a început să intre spaniola în viața mea. A fost foarte interesant să observ că limba aceasta are atât de multe cuvinte în comun cu româna! Cred că metoda aceasta a contribuit foarte mult la faptul că am ajuns să am un nivel destul de bun în limba spaniolă.

 

„Orice abilitate ai avea, orice talent, nu este suficient. Totul trebuie menținut, lucrat, iar interesul este cea mai importantă parte în momentul în care decizi să înveți o limbă, pentru că interesul înseamnă motivație”.

 

- E corect raționamentul că după ce domini o limbă străină, sau două, restul vin de la sine?

- Da, pot spune că devine din ce în ce mai ușor, este clar, mai ales dacă înveți limbi din aceeași categorie. De exemplu, ai învățat germana și vrei să treci la neerlandeză, clar va fi mult mai ușor, dar și abilitatea de a ști mai multe alfabete e destul de importantă. În special, este vorba de pronunție: cineva care a crescut cu o singură limbă s-ar putea să nu aibă anumite sunete pentru o altă limbă, dar dacă învață o altă limbă timpuriu, acele sunete se vor adăuga la repertoriu, la posibilitatea de a pronunța corect. Mi s-a întâmplat să încerc să predau germana unei femei din Mexic care nu știa decât spaniola și îi era imposibil chiar și să audă sunetul v, pentru că în spaniolă nu există diferență între v și b, se pronunță la fel. Sunetul acesta nu exista în mintea ei și nici măcar nu putea să-l audă, ar fi fost foarte multă muncă să încerce… pe când altcineva, care vorbește deja engleza, tot din Mexic, va învăța mult mai ușor germana.

- E nevoie de talent pentru așa ceva sau totul se rezumă la muncă, pură și dură?

- E în principal muncă, dar cred că fiecare dintre noiu avem anumite abilități înnăscute. De exemplu, mie mi-a fost mereu greu cu pronunția în toate limbile pe care le-am învățat, și pentru că nu-mi era ușor lucrul acesta, nici nu mă concentram, iniţial, foarte mult pe el. Mai târziu am început a mă preocupa dacă e ok accentual meu, intonația, toate aceste lucruri, pe când cineva care are înnăscută o anumită abilitate de a imita se va concentra foarte mult pe partea de vorbire. Pentru mine, gramatica a fost mereu foarte ușoară, poate am o mine mai logică, matematică, nu știu, dar în principal este vorba de muncă. Orice abilitate ai avea, orice talent, nu este suficient. Totul trebuie menținut, lucrat, iar interesul este cea mai importantă parte în momentul în care decizi să înveți o limbă, pentru că interesul înseamnă motivație. Dacă nu ești motivat, nu o să lucrezi la asta.

 

„De fapt, eu am studiat inițial Medicina Veterinară, am rezistat doar un semestru și am ales apoi Litere, o diferență extrem de mare, dar o facultate care mi-a schimbat total viața și nu regret nici o clipă alegerea făcută”

 

 

 

- Intenționezi să dezvolți aptitudinile acestea în scopul de a-ți amplia portofoliulde idiomuri?

- La un moment dat am observat că am învățat limbi străine destul de ușor... De exemplu, după ce am învățat spaniola, după ce am exersat-o cu vorbitori nativi și puteam să mă exprin cu facilitate, cumva am devenit foarte motivată, interesată pentru alte limbi. Așa am devenit foarte ambițioasă în a învăța altele , de exemplu am încercat cu greaca, eram foarte pasionată, timp de o lună învățam de la 5 la 10 ore pe zi, era extrem de fascinant pentru mine, mai ales din cauza alfabetului. Deocamdată, aș vrea să rămân la limbile pe care deja le știu cât de cât, să încerc a le aduc la un nivel mai bun. Dar nu știu ce îmi va rezerva viața...

- Cum și-a pus amprenta asupra ta viața de student, Universitatea, cadrele didactice...?

- Când am decis să studiez Litere – limbi și literatură străină, la UAIC, am ales limbile pe care nu le știam, sau care erau mai exotice – germana și rusa – și, evident, asta mi-a schimbat complet viața, mai ales burselor de schimb în străinătate. Îmi place foarte mult la UAIC pentru că avem toate aceste limbi facultative, la care ne putem înscrie oricând și sunt și gratis!, așa încât ți se oferă o oportunitate extra, sau mai multe, de a studia, lucru care mi s-a întâmplat mie. Am fost foarte încântată să văd toate aceste opțiuni și încă din primul semestru m-am înscris la multe program,e din acestea, printer care norvegiană, greacă… E o mare oportunitate. Cu norvegiana am avut foarte mare noroc. M-am înscris la curs din întâmplare, din curiozitate și am fost fascinată cât de apropiată este de engleză și de germane, iar în cel de-al doilea semestru al primului an de studiu au apărut bursele Erasmus work placement și am avut posibilitatea să merg în Norvegia. Asta a fost, probabil, catapulta principal, căci de acolo a început totul, în special datorită dnei lector dr. Crina Leon, care predă norvegiana la UAIC. Mi-a fost foarte greu să decid să plec în Norvegia. Nu fusesem niciodată în afara țării, nu zburasem niciodată, nu ieșisem nici măcar până în Republica Moldova, dar probabil a fost una dintre cele mai bune decizii din viața mea. De fapt, Facultatea de Litere a fost una dintre cele mai bune decizii. De fapt, eu am studiat inițial Medicina Veterinară, am rezistat doar un semestru și am ales apoi Litere, o diferență extrem de mare, dar o facultate care mi-a schimbat total viața și nu regret nici o clipă alegerea făcută.

A consemnat Alexandra STOICA