Povestea orfanului salvat din infern, într-un documentar de Morgan Freeman FOTO

default

Dimensiune font:

| 26-10-2017 16:40

Izidor Ruckel este unul dintre supravieţuitorii Căminului-spital pentru copiii cu nevoie speciale de la Sighetu Marmaţiei * povestea lui a fost spusă şi într-un documentar realizat de Morgan Freeman şi difuzat de National Geographic * tânărul a vorbit pentru ziarul „Evenimentul Regional al Moldovei“ despre trauma anilor din orfelinat şi şansa adoptării în SUA

Cu câteva luni în urmă, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a înaintat Parchetului General o plângere penală care vizează moartea a 771 de copii în timpul regimului comunist. Ei şi-au pierdut viaţa în trei cămine-spital din Cighid (Bihor), Păstrăveni (Neamţ) şi Sighetu Marmaţiei (Maramureş). Mulţi aveau handicapuri severe, au fost consideraţi irecuperabili medical, orfani sau abandonaţi de părinţi. Pentru unii dintre ei, viaţa de coşmar în care au trăit s-a schimbat imediat după 1990, când au fost adoptaţi de familii din străinătate ori din ţară. Unul dintre supravieţuitori şi printre primii copii adoptaţi de către o familie de peste hotare imediat după Revoluţie este Izidor Ruckel. Povestea lui l-a impresionat inclusiv pe Morgan Freeman, care a realizat un interviu cu el, difuzat pe 25 octombrie de către National Geographic. „The Story of Us with Morgan Freeman“ (Povestea noastră) va ajunge şi în România, premiera urmând a avea loc în ianuarie 2018, la Bucureşti. Am stat şi noi de vorbă cu Izidor Ruckel, de la care am aflat cum îţi poţi recăpăta forţa şi încrederea prin iubirea de Sine şi de oameni.

-Ştiu că amintirile dor uneori, că trecutul ne răscoleşte, dar nu putem şterge unele bucăţi din viaţa noastră. Cum a fost în orfelinatul de la Sighetu Marmaţiei?

-În timpul comunismului, vieţile copiilor din orfelinate erau diferite de cele ale copiilor care au ajuns în grija statului după 1990. Copiii erau sedaţi, bătuţi, legaţi, puşi în cămăşi de forţă şi mulţi au plătit cu viaţa ori cu sănătatea. Nu spun că acest lucru era doar din cauza angajaţilor, ci şi a superiorilor, care nu făceau decât să-i inspecteze şi cam atât. Nu-i interesa mai mult. Când comunismul a căzut, unele lucruri s-au schimbat şi pentru noi. La orfelinatul unde am crescut, care se numea Căminul-spital pentru copiii cu deficienţe, s-a schimbat directorul, iar cel nou era altfel. A angajat oameni tineri, care se purtau mai blând şi care au început să ne dea speranţe. Directorul a început să aducă profesori noi şi să se ocupe de educaţia copiilor. Ieşeam la plimbare, era mai bine. Bătăile au continuat, însă viaţa noastră nu se compara cu cea dinainte. În perioada anilor 1980-1990, personalul de îngrijire nu avea pregătirea necesară ca să lucreze cu persoanele cu nevoi speciale. Cei care au venit în 1990 erau foarte tineri, abia ieşiseră de pe băncile şcolilor. Pentru unii nu era decât un loc de muncă, alţii mai puneau şi suflet, însă toţi au fost şocaţi să vadă condiţiile în care trăiam. Unii au fost eroi, dorindu-şi să ne ajute, să ne schimbe vieţile, alţii erau cruzi de-a dreptul. într-o carte autobiografică, intitulată „Abandonat pe viaţă”, am scris despre şapte angajaţi cărora le-am dat numele de “cei 7 îngeri”. Ei ne-au ajutat, ne-au salvat şi, mai presus de toate, ne-au dat speranţă.

- Cum ai ajuns în orfelinat?

- Când aveam 11 luni am răcit, iar părinţii mei m-au dus la un spital din Cluj. Un medic iresponsabil ne-a dat medicamente din acelaşi pahar, fără să-l spele. Aşa m-am infectat cu virusul poliomielitic şi nu doar eu. Cu toţii, am fost 40 de copii, dintre care 38 au murit. După un timp, părinţii mei au văzut că am probleme, apoi mi-a paralizat piciorul drept. M-au dus din nou la spital, au vrut să stea de vorbă cu medicul, care a refuzat dialogul. În schimb, în timp ce discuta cu o altă familie, părinţii mei au aflat că aş putea primi îngrijiri la un spital din Sighetu Marmaţiei şi m-au dus acolo. Nu au mai venit după mine, iar medicii au considera că singurul ajutor l-aş fi putut primi ar fi în Căminul-spital pentru copiii cu nevoi speciale.

- Cum a aflat lumea despre ororile de la Sighetu Marmaţiei? E o localitate micuţă, din nordul ţării, nu foarte vizibilă.

- După Revoluţia din 1989, presa internaţională a început să scrie despre moartea lui Nicolae Ceauşescu şi a soţiei sale. Una dintre publicaţii, care s-a ocupat de povestea lor, a aflat câteva amănunte despre orfelinatele din Bucureşti şi a început să se documenteze. O prietenă de-a reporterului a auzit despre povestea orfelinatului din Sighetu Marmaţiei, unde eram şi eu, şi în scurt timp o echipă de la o televiziune a sosit acolo. Ceea ce au văzut era cu totul diferit de ce văzuseră în orfelinatele în care mai fuseseră. Căminul în care eram internat era unul dintre cele mai urâte din ţară, iar jurnaliştii s-au îngrozit. Când întreaga istorie a fost făcută public, lumea a răspuns, a oferit donaţii, iar familii din străinătate au început să adopte copii din România. Un jurnalist, John Upton, a venit în România şi a fost şocat de cele văzute. Pur şi simplu nu-i venea să creadă cum pot trăi acei copii şi cum pot fi trataţi. A început să facă înregistrări video pentru familii din SUA, dorind astfel să afle dacă ar fi cineva interesat de adopţii. Postul de televiziune ABC (American Broadcasting Corporation) a difuzat documentarul, iar copiii au fost salvaţi. Le datorăm acest lucru postului de televiziune ABC şi în special lui John Upton, care a vizitat acest loc între anii 1900 şi 1994.

- Aşa ţi s-a schimbat şi ţie viaţa.

- Da. Am fost adoptat de o familie americană când aveam 11 ani. Înainte de adopţie mă chema Bojani. Izidor este un nume unguresc, primit de la tatăl meu. Ruckel este un nume de origine germană şi mi l-a oferit noua mea familie. Am locuit cu ei până la 17 ani când, furios pe toate, am plecat în lume. Trăiam stări contradictorii, mi-era greu să înţeleg multe lucruri. Mi-am luat viaţa în mâini, am călătorit mult. Am avut noroc că mereu găseam de lucru, niciodată nu am avut probleme din punctul ăsta de vedere.

- Când ai revenit în România?

- În 2001. Simţeam că trebuie să mă întorc la orfelinat, mă atrăgea într-un mod inexplicabil. Atunci mi-am cunoscut şi familia naturală. Eu mai am trei fraţi şi o soră. Apoi am revenit în 2005, când s-a închis căminul. De fiecare dată mă cutremuram de groază când eram în faţa clădirii. Îmi treceau prin faţa ochilor scene vechi, copii chinuiţi. M-am simţit înfricoşat când am ajuns acolo. Mă întrebam cum ar fi fost viaţa mea dacă nu aş fi ieşit de acolo...

- Te-ai împăcat cu trecutul?

- Am fost supărat pe cei care ar fi trebuit să ne îngrijească, apoi am învăţat să iert. Dumnezeu a spus că dacă nu poţi ierta pe cei ce ţi-au greşit, atunci cum poate el să te ierte pentru păcatele tale? Dacă tu nu poţi să-i ierţi pe alţii, Dumnezeu nu te poate ierta şi nu aş vrea să se întâmple acest lucru în momentul în care mă voi afla în faţa tronului Său. Când i-am iertat pe ei şi m-am împăcat cu trecutul m-am simţit mult mai bine, am trăit o stare de pace pe care nu am mai simţit-o niciodată. Nu am resentimente faţă de ei. Mi-au fost ca o familie, până la urmă, acolo am crescut. Sunt recunoscător pentru tot ce mi s-a întâmplat pentru că acum sunt în stare să-mi folosesc experienţa pentru a oferi suport altor tineri.

- Lucrezi ca voluntar la o asociaţie din Ighişu Nou (judeţul Sibiu). Cum ai ajuns acolo?

- În 2015, împreună cu mama mea adoptivă am fost invitaţi în România, la un show televizat. Am petrecut două luni în ţară, am călătorit în multe locuri. Anul trecut am revenit cu o echipă de la ABC pentru un documentar despre orfelinatul unde am crescut, pentru un film biografic. Îmi propusesem să stau doar o lună, dar Asociaţia „Love Light Romania“ mi-a oferi un post de voluntar, pentru un an. Am acceptat această ofertă şi voi rămâne aici până în aprilie 2018. Eu lucrez cu tineri, sunt mentor pentru doi dintre cei aflaţi în grija fundaţiei, îi ajut cum pot şi cum ştiu mai bine.

- Povestea ta l-a impresionat pe celebrul actor Morgan Freeman, care a inclus-o în documentarul său. Cum a fost să lucrezi alături de un titan?

- Au aflat de mine în timp ce făceau o documentare despre orfani. Reţeaua de televiziune m-a contactat prin intermediul siteului meu, www.izidorruckel.com, şi mi-a luat un interviu, apoi am fost selectat pentru documentar. În iulie am ajuns din nou în SUA, unde am făcut interviul cu Morgan Freeman care împreună cu reporterii de la postul de televiziune şi-au amintit despre poveştile legate de copiii orfani din România şi mediatizate în SUA, dar nu şi-au imaginat că vor întâlni vreodată o persoană care a trăit acele experienţe. Interviul meu cu Morgan Freeman a durat patru ore şi l-am realizat în Los Angeles. Au discut şi cu părinţii mei adoptivi, Marlys şi Daniel Ruckel.

- Spuneai că vrei să ajuţi copiii orfani.

- Da, însă nu pot face acest lucru singur pentru că nu sunt un om bogat. Dacă aş fi avut bani, mi-aş fi deschis propria fundaţie şi m-aş fi mutat în România cu mult timp în urmă. Militez pentru conştientizarea maselor în privinţa a ceea ce este viaţa în orfelinat şi am lucrat cu câteva fundaţii la strângerea de fonduri pentru copii. în lipsa unor fonduri proprii considerabile nu pot decât să mă alături altor organizaţii care vor şi pot să ajute oamenii din România. Mă bucur de perioada pe care o petrec aici. Am învăţat să iert, să fiu recunoscător şi să iubesc oamenii pentru ceea ce sunt.

A consemnat Maura ANGHEL

Izidor Ruckel (37 de ani) a fost invitatul lui Morgan Freeman în noul său show „The Story of Us” („Povestea noastră“), difuzat de National Geographic. Povestea lui a fost difuzată în cea de-a treia parte, „The Story of Love”, din emisiunea cu şase episoade care a avut premiera în SUA pe 11 octombrie. Documentarul va fi difuzat internaţional în 171 de ţări şi 45 de limbi, la începutul lui 2018. Episodul cu Izidor Ruckel a fost difuzat în SUA pe 25 octombrie.

 

Poliomieilta a lăsat urme pe trupul lui Izidor Ruckel, boala afectându-i piciorul drept. El poartă o proteză care ar avea nevoie să fie înlocuită şi pentru care caută sponsori, în România fiind mai ieftină decât în SUA.

Puncte preluare anunturi  "Evenimentul Regional al Moldovei"  in Iasi

<<Click pe locatie pentru detalii>>

Adauga comentariul tau

Nume:

E-mail:

Comentariu:

Security Code
Imagine noua
ULTIMA ORA
BANCUL ZILEI

06:01


1. Informații generale privind concedentul, în special denumirea, codul de identificare fiscală, adresa, numărul de telefon, fax şi/sau adresa de e-mail, persoană de contact: Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bivolari, judeţul Iasi, telefon 0232-298555, Fax: 0232-298508, email primaria primariabivolari@yahoo.com, persoana de contact:Alina Abuzatoaie; 2.1 Informații generale privind obiectul concesiunii, în special descrierea şi identificarea bunului care urmează să fie concesionat: Terenuri apartinand domeniului privat al UAT Bivolari : NC61473- TABARA= 583mp, NC61478- TABARA=583mp, NC62701- TABARA=583mp, NC62702- TABARA =583mp, NC62703- TABARA=583mp, NC62704- TABARA=583mp, NC62706- TABARA =583mp, NC62709- TABARA=583mp, NC62705- BIVOLARI=500mp, NC61481- BIVOLARI=500mp. Concesiunea se face conform HCL nr 65/28.05.2020 si OUG 57/2019. 2.2 Informații generale privind obiectul inchirierii, în special descrierea şi identificarea bunului care urmează să fie inchiriat: Terenuri apartinand domeniului privat al UAT Bivolari : T77 P609/29=3238 mp, T63 P419 TRAIAN=13ha, T64 P421 TRAIAN=7,4221 ha; Inchirierea se face conform HCL nr 69/28.05.2020 si OUG 57/2019. 3. Informații privind documentația de atribuire: se regăsesc în caietul de sarcini. 3.1. Modalitatea sau modalitățile prin care persoanele interesate pot intra în posesia unui exemplar al documentației de atribuire: la sediul U.A.T. Comuna Bivolari în baza unei cereri scrise. 3.2. Denumirea şi adresa serviciului/compartimentului din cadrul concedentului, de la care se poate obţine un exemplar din documentaţia de atribuire: Compartimentul Administrare Domeniu Public si Privat, de luni până vineri, între orele 08.00-13.00, Comuna Bivolari, jud. Iasi. 3.3. Costul şi condiţiile de plată pentru obţinerea acestui exemplar, unde este cazul: 50 lei, se poate achita la casieria UAT Comuna Bivolari de luni până vineri, între orele 08.00-13.00. 3.4. Data-limită pentru solicitarea clarificărilor: 20/11/2020, ora 13.00. 4. Informaţii privind ofertele: 4.1. Data-limită de depunere a ofertelor: 26/11/2020, ora 10.00. 4.2. Adresa la care trebuie depuse ofertele: Registratura UAT Comuna Bivolari, județul Iasi. 4.3. Numărul de exemplare în care trebuie depusă fiecare ofertă: 1 exemplar. 5. Data şi locul la care se va desfăşura sedinţa publică de deschidere a ofertelor 26/11/2020, ora 14.00, la sediul UAT Comuna Bivolari, județul Iasi. 6. Denumirea, adresa, numărul de telefon, fax şi/sau adresa de e-mail ale instanţei competente în soluţionarea litigiilor apărute şi termenele pentru sesizarea instanţei: Tribunalul Iasi, Str. Elena Doamna, nr. 1A, tel: 0232.260.600, 0232.248.000, 0332.403.666, email tr-iasi-info@just.ro. 7. Data transmiterii anunţului de licitaţie către instituţiile abilitate, în vederea publicării: 04/11/2020
„O să se constate, într-un final, că bunii manageri de aeroporturi nu stau pe toate drumurile”
25/10/2020 21:22

* dialog cu Alexandru Anghel, noul preşedinte al Consiliului de Administraţie al Aeroportului Internaţional Iaşi - Domnule Anghel, ati revenit in fruntea Consiliului de Administratie al Aeroportului Iasi d ...

„Odată cu apariţia sezonului rece, situaţia din spitale se va înrăutăţi”
12/10/2020 20:11

* susţine directorul Direcţiei de Sănătate Publică Iaşi, dr. Vasile Cepoi - Domnule director, cu cele 100 de cazuri inregistrate luni, municipiul Iaşi a depăşit coeficientul barieră in calea carantin ...

VIDEO - INTERVIU - Mihai Chirica: „ Am găsit profesori plângând în cancelaria unor școli, de mila copilașilor”
17/09/2020 13:37

  * dialog cu primarul municipiului Iasi, Mihai Chirica - Domnule primar, scoala a debutat, problemele mari incep să se stingă, dar apar mereu altele, mai mici. A fost debutul acesta de an scolar pe m ...

 INTERVIU - Maricel POPA: „Avem o mare problemă legată de deschiderea şcolilor”
26/08/2020 00:00

* dialog cu Maricel Popa, preşedintele Consiliului Judeţean Iaşi - Domnule preşedinte, au mai rămas doar cateva zile pană la deschiderea unui nou an şcolar. Cat de mult s-au implicat unităţile adminis ...

INTERVIU/VIDEO - Mihai Chirica: „Dacă elevul trebuie ţinut în braţe pentru a sta în bancă şi a învăța, aşa vom face!”
24/08/2020 09:32

* dialog cu primarul municipiului Iasi, Mihai Chirica - Domnule primar, trei săptămani ne mai despart de inceperea unui nou an şcolar, poate cel mai dificil din istoria noastră recentă. A trecut vara, Guv ...

VIDEO - INTERVIU Mihai CHIRICA: „Mi-e teamă de valul trei al pandemiei, care va veni odată cu apariția bolilor de sezon”
31/07/2020 13:23

        * dialog cu Mihai Chirica, primarul municipiului Iasi   - Un oraş, importanţa sa, nu se măsoară prin lungimea şi lăţimea fizică, ci prin natura aspiraţ ...

Camelia Gavrilă: „Politica este pe voturi, pe notorietate...”
13/07/2020 00:00

  * dialog cu deputatul Camelia Gavrilă, candidat PSD la alegerile pentru funcţia de primar al municipiului Iaşi - Doamna deputat, poate avea Iaşul o femeie primar, pentru prima oară in istorie? Sau ...

„Ȋn instituţii, pe lângă cei din primul eşalon, există o mare masă de funcţionari care efectiv nu vor să muncească”
08/07/2020 21:12

  * dialog cu deputatul ieşean Petru Movilă (PMP), iniţiatorul Legii privind realizarea Autostrăzii Ungheni – Iaşi – Targu Mureş  - Domnule deputat, ce simte initiatorul unei le ...

„Trebuie să arătăm că trăim într-o economie de piață, nu într-o societate de piață”
01/07/2020 10:21

     * dialog cu Joaquín Turmo Garuz, profesor de Macroeconomie şi Economie Internaţională la Facultatea de Economie si Afaceri din cadrul Universităţii din Barcelona   ...


Aboneaza-te la cele mai noi stiri din Regiunea Moldovei