Jorge Luis Borges, clasicul literaturii mondiale din secolul XX, vede lumina zilei pe 24 august 1899 în capitala Argentinei, Buenos Aires. A crescut în cartierul Palermo, iar aici, în acest cartier sărăcăcios a scris unele dintre operele sale cunoscute în întreaga lume.

Limba engleză și limba spaniolă au fost limbile copilăriei sale, iar primele cărți care i-au trecut prin degete și prin minte au fost Aventurile lui Huckleberry Finn, Cele o mie și una de nopți și Don Quijote. Le-a citit pe toate în limba engleză, iar sursa lui principală de lectură în copilărie era biblioteca tatălui său.

În 1914, chiar înainte de Primul Război Mondial, Borges este dus de familie la Geneva, acolo unde învață limba franceză și limba germană. Cinci ani mai târziu, în 1919, pleacă din Geneva și merge în Mallorca, unde poposește preț de un an. Ca mai apoi să pornească spre Spania continentală, unde se alătură unui grup de scriitori care făceau parte din mișcarea ultraistă.

În 1921 se întoarce în Buenos Aires și începe să-și vadă orașul natal drept muză, astfel că îl transpune în versuri, însă versurile și scriitura lui Borges a avut mereu ceva special: au gravitat în jurul mixului dintre trecut și prezent, dintre ficțiune și realitate.

„Fervor de Buenos Aires, poeme” este prima carte pe care o publică Borges, în 1923. Mai departe, scriitorul începe să-și creeze stilul literar și dă viață operelor de ficțiune pură.

Primele scrieri de ficțiune erau reprezentate de viețile unor oameni pe care Borges i-a descris în titlul volumul său drept „infami”: „O istorie universală a infamiei”, publicată în 1935.

În 1938, tatăl lui Borges moare, iar scriitorul suferă o rană la cap, care ulterior îi ia vederea. De aici până la geniul lui Borges nu mai era decât un pas: imaginația. Criticii literari consideră că 1938 este momentul în care Borges începe să creeze cele mai importante opere ale sale, iar geniul îi este dat tocmai de neputința de a vedea.

Jorge Luis Borges începe să scrie tot ce îi dictează imaginația, iar operele sale de ficțiune nu mai au limite. Se spune că timp de 8 ani a scris cele mai bune opere din cariera sa. Acestea se regăsesc în volumul „Ficțiuni”, publicat în 1944 și revizuit în 1956, dar și în volumul „Aleph și alte povestiri, 1933-1969”, publicat inițial în 1970.

Temele de interes pentru omul și scriitorul Jorge Luis Borges
Viața și scriitura lui Borges au gravitat în jurul a patru teme mari: viața și moartea, infinitul și infinitatea, mortalitatea și, nu în cele din urmă, calmul, liniștea și seninătatea, după cum el a spus într-un interviu, în 1976.

Mama scriitorului a murit la vârsta de 99 de ani. Întotdeauna i-a spus că ea a fost vederea tatălui său, iar apoi vederea lui. „O viață de sacrificii, fără să ceară nimic la schimb”, a descris-o Borges pe mama sa.
Borges a devenit faimos în jurul vârstei de 60 de ani, atunci când era deja orb. Literatura sa a devenit un reper pentru operele de ficțiune latino-americane.
După ce a rămas orb, angajații lui îi citeau cărți.
În interviul acordat în 1976, Jorge Luis Borges a descris Aleph-ul drept „Universul necuprins”. A mai spus că a avut succes cu acest volum și pentru că avea un nume nou și sonor: „Era scris cu ph. Tocmai de aceea este foarte important un titlu bun”. Volumul Aleph i-a adus faima lui Jorge Luis Borges.

„Am închis ochii și apoi i-am deschis. Atunci am văzut Aleph-ul. Cum să transmiți altora infinitul Aleph, pe care memoria mea înfiorată de teamă abia îl poate cuprinde? Pentru a-l numi pe Dumnezeu, un persan vorbește despre o pasăre care este la fel ca toate păsările. Alanus de Insulis vorbește despre o sferă al cărei centru se află pretutindeni, iar circumferința nu se află nicăieri. Iezechiel vorbește despre un înger cu patru fețe care se îndreaptă în același timp spre Răsărit, Apus, Miazănoapte și Miazăzi. Cum poate fi enumerat, măcar în parte, un ansamblu infinit?”, Jorge Luis Borges – Aleph.