Despre fericire în relaţia de cuplu

Partenerii unei relaţii de cuplu fericite au învăţat să echilibreze nevoia de fuziune emoţională şi dorinţa de autonomie. Acestea fiind bine delimitate, ei sunt capabili să trăiască o intimitate adevărată. Aceştia au înţeles că intimitatea nu este sinonimă cu fuziunea, însă pentru a exista o relaţie este nevoie de doi oameni şi de schimbul dintre aceştia. Echilibrul şi stabilitatea individuală a partenerilor este piatra de temelie a fericirii din cadrul relaţiei acestora.
Modul în care cuplurile fac faţă momentelor tensionate este unul dintre aspectele care relevă maturitatea acestora, şi nu felul în care trăiesc pe timp de pace. Aceştia ştiu că problemele care au generat criza trebuie să fie discutate imediat ce au apărut, deoarece percepţia evenimentelor şi a consecinţelor evoluează.
Partenerii cuplurilor fericite au hotărât mai degrabă să fie fericiţi decât să încerce să afle cine are dreptate şi cine greşeşte. Ei nu vor să obţină aprobarea partenerului, însă ştiu să o aprecieze atunci când o au. Aceştia au un raport de forţe de la egal la egal, împărţind puterea, fiind exigenţi în ceea ce priveşte cuplul lor şi organizându-se în aşa fel încât să existe doi câştigători.
Fundamentul cuplurilor fericite pe termen lung nu este pasiunea, aşa cum este considerat de cele mai multe ori. Pasiunea poate să fi fost la originea atracţiei lor, însă ea s-a transformat încet-încet în iubire mai liniştită, mai stabilă. La baza relaţiilor fericite de cuplu se află iubirea şi prietenia, adică un sentiment bazat pe cunoaşterea adevărată a celuilalt şi nu pe intensitatea senzaţiilor şi a emoţiilor.
Longevitatea unui cuplu fericit nu este o întâmplare. Ei sunt dovada elementului-cheie care face ca mariajul să dureze: afecţiunea zilnică, trăită cu simplitate. Aceştia îşi oferă zilnic dovezi de afecţiune, fără ca aceasta să fie obligatoriu de natură sexuală. O mângâiere uşoară a mâinii în timpul discuţiei poate însemna înţelegere; o îmbrăţişare poate genera sentimentul de comuniune, un mic gest fizic îi poate aminti celuilalt că este apreciat sau că nu este singur.
Un cuplu fericit este format din două persoane care, din amanţi pasionali, au devenit doi îndrăgostiţi, doi părinţi, doi asociaţi, doi prieteni care continuă să facă dragoste şi să-şi împlinească proiectele pe termen scurt, mediu şi lung. Ei pun accentul pe ceea ce au în comun, mai mult decât pe ceea ce-i deosebeşte.
Psihoterapeut Cătălina Ioana Dascălu