Ramuri ale astrologiei occidentale II

Am inceput a vorbi, in articolul anterior (link catre articolul "Ramuri ale astrologiei occidentale. De la astrologia lunara, la astrologia holistica"), despre ramurile astrologiei occidentale, care reprezinta abordari si puncte de focar diferite in analiza si interpretarea unei astrograme. Vom continua prezentarea acestora in asa fel incat cititorul sa poata avea o imagine de ansamblu asupra a ceea ce reprezinta astrologia de astazi.

Astrologia lunara, dupa cum ii este si numele, este centrata pe astrul nocturn, Luna, si nu pe cel diurn, Soarele, si se bazeaza pe miscarea relativa a Lunii in raport cu Soarele sau cu alte puncte de pe zodiac.

Din vremuri stravechi, Luna a fost considerata un astru cu influente magice: este suficient sa ne imaginam ce impact a avut asupra constiintei omului preistoric, care o vedea rasarind in fiecare noapte in alt loc pe cer si schimbandu-si forma si dimensiunea de la o noapte la alta.

De asemenea, faptul ca femeile dintr-un trib sau o comunitate aveau ciclul menstrual corelat intre ele si totodata cu fazele Lunii (sincronicitate care s-a pierdut de-a lungul timpului, odata cu evolutia omului, dar si cu indepartarea sa de natura), existand obiceiul ca femeile sa se retraga din comunitate pe durata acestuia, facea ca aerul magic si misterios sa fie si mai preponderent.

Astrologia lunara asociaza miscarile Lunii cu diverse concepte si simboluri ezoterice, fiind mai putin orientata catre concret si mai centrata catre aspectele spirituale ale vietii.

Astrologia cartografica sau astrocartografia este o ramura mai noua a astrologiei, dezvoltata in special incepand cu anii '70, odata cu mobilitatea tot mai mare a omului (calatoriile pe distante tot mai mari) si cu aparitia computerelor (datorita volumului mare de calcule necesare).

Aceasta ramura implica suprapunerea temei natale a unui individ asupra planului terestru si, in functie de liniile planetare care traverseaza o zona sau alta, putandu-se identifica zonele de pe Pamant care sunt benefice acestuia si cele care sunt mai putin benefice. Stim de zicala "Schimbi locul, schimbi norocul": aceasta idee isi gaseste cheia de bolta in astrocartografie.

Astrologia vocationala sau profesionala este centrata asupra determinarii predispozitiilor innascute ale unei persoane pentru anumite activitati, a aptitudinilor si talentelor sale pentru anumite domenii si profesiuni.

Astrologia psihologica sau astropsihologia ii datoreaza mult lui Carl Gustav Jung si altor psihologi de la inceputul secolului XX care au cautat (si au reusit) sa coreleze viata psihica a individului uman cu miscarile astrelor. De altfel, se stie ca astrologia reprezinta cea mai veche forma de psihanaliza, deoarece harta natala a unui om dezvaluie pattern-urile sale mentale si emotionale, legatura acestora cu mostenirea psihologica parentala, modalitatile in care simte si reactioneaza acesta la mediul inconjurator. In viziunea astrologului care semneaza acest articol, astropsihologia reprezinta cea mai valoroasa aplicare a acestei pretioase unelte a intelegerii umane, care este astrologia.

Conform astrologiei medicale, tema natala a unui individ cuprinde predispozitiile acestuia catre anumite afectiuni, accidente sau boli si, totodata, metodele, remediile si tratamentele cele mai potrivite acestuia.

Pe baza acestei ramuri se pot identifica si cele mai potrivite momente pentru administrarea unui tratament, pentru efectuarea unei extractii dentare sau a unei operatii chirurgicale.

Astrologia medicala nu trateaza omul ca pe un simplu obiect insufletit, suma a proceselor bio-chimice din organism, asa cum face, in cea mai mare parte, medicina actuala, ci pune in stransa legatura viata psihica si emotionala a acestuia cu derularea proceselor bio-chimice din organism.

Identificarea cauzei unei boli in atitudinea sau comportamentul dezechilibrat al nativului s-a dovedit, nu de putine ori, a fi mai eficienta decat tratarea efectelor (simptomele concrete), adica asa cum tinde sa faca medicina actuala.

Astrologia karmica se bazeaza pe stravechea credinta, atat in Europa (antichitatea greaca este un exemplu) cat si in Orient, a reincarnarii sufletelor.

Odata cu evolutia sa, omul a inceput sa se ghideze tot mai mult in functie de viziunile materialiste si, prin urmare, notiunea de suflet si, implicit, atentia acordata acestuia si evolutiei sale au incetat sa mai reprezinte o prioritate.

Filosofia orientala nu a abandonat insa niciodata conceptul de reincarnare, care a inceput sa patrunda din nou in constiinta occidentala. Astrologia karmica analizeaza harta natala din perspectiva reincarnarii, astrograma reprezentand programul actual de viata al individului, in stransa legatura cu trecutul sau din existente anterioare.

Astrologia kabbalistica este centrata pe Kabbala, stiinta oculta a evreilor, si pune in corelatie elemente si notiuni din Kabbala cu elemente de astrologie, rezultand aplicatii de sinteze cu interpretari specifice asupra Arborelui Vietii (o abstractizare a creatiei si totodata a planurilor energetice existente in fiinta umana) si asupra relatiilor dintre planete.

Astrologia ezoterica este orientata esentialmente metafizic si, utilizand o simbolistica diferita fata de astrologia natala, determina coordonatele vibrationale si spirituale pe care evolueaza o entitate. Se poate spune despre aceasta ramura ca este o astrologie a sufletului.

Astrologia holistica reprezinta o noua viziune a astrologiei, dezvoltata in secolul XX, avand ca punct central nevoia de a privi omul ca fiind un sistem complet. Tema natala este privita ca un intreg si nu doar ca o suma de elemente distincte, disparate.

Configuratia globala pe care o formeaza planetele prin pozitia si raporturile lor intr-o astrograma dau nastere unor modele care, si ele, au influenta asupra vietii individului, asupra perceptiei sale despre lume, asupra felului cum interactioneaza cu ea.

 

 

http://www.one.ro