Viața și minunile Sfintei Parascheva

 

Cunoscută şi sub numele de Sfânta Vineri, Cuvioasa Parascheva s-a născut în localitatea Epivat, astăzi Capul Kaliacra din Tracia, pe ţărmul Mării Marmara, în prima jumătate a secolului al XI-lea, din părinți de neam bun şi bogați, care au îndrumat-o spre învăţătura lui Dumnezeu. Tradiţia spune că şi-a împărţit hainele şi hrana cu săracii, deşi era mustrată de părinţii ei.

După ce a trecut la al zecelea an, ades ea mergea cu mama sa la biserica Preacuratei Născătoare de Dumnezeu şi a auzit aceste dumnezeieşti binevestiri: „Cel ce voieşte să vină după mine, să se lepede de sine şi să ridice crucea sa şi să urmeze Mie”. Îndată fiind cuprinsă de aceasta şi ieşind din biserică, a întîlnit un sărac; ascunzându-se de maica sa şi dezbrăcând hainele strălucite şi luminate ce le purta, le-a dat lui şi ea a îmbrăcat pe ale aceluia, luându-le pe acestea cu oarecare meşteşugire înţeleaptă.

După moartea părinților, Parascheva a renunţat la avere şi a părăsit casa părintească pentru a intra în monahism la o mănăstire din apropierea Constantinopolului. De aici a plecat la Ierusalim, retrăgându-se apoi în pustiul Iordanului, într-o mănăstire de maici, unde a rămas până la vârsta de 25 de ani, după care s-a întors în satul său natal, Epivat, unde a mai trăit încă doi ani, în post şi rugăciune.
Moaştele Cuvioasei au fost păstrate aproape 200 de ani într-o biserică din Epivat, apoi la Târnovo (Bulgaria), iar în secolul al XVI-lea au fost duse la Constantinopol. În anul 1641, pe 13 iunie, voievodul Vasile Lupu a reuşit să le aducă la Iaşi, aşezându-le în biserica Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi”.
Racla Sfintei Parascheva a fost mutată în Catedrala Mitropolitană la sfârşitul secolului al XIX-lea, în 1888, după ce moaştele au scăpat neatinse din incendiul de la Biserica „Trei Ierarhi”.
În prezent, moaştele Cuvioasei Parascheva se află la Catedrala Mitropolitană din Iaşi.

Minunile Sfintei Parascheva
De numele Sfintei Parascheva sunt legate multe minuni, mulți dintre cei care an de an se roagă la racla ei simțindu-le puterea. Cea mai mare minune a Sfintei Parascheva este însăşi preamărirea trupului ei cu darul neputrezirii, al vindecării de boli şi al izbăvirii de multe nevoi şi primejdii. Ca urmare, a fost luată ca protectoare de toate ţările ortodoxe din Balcani, până și turcii fiind uimiți de minunile ce se făceau creştinilor, celor care îi cereau ajutorul cu credinţă şi evlavie.

O altă minune care a uimit Moldova a fost izbăvirea fără nici o vătămare a moaştelor Sfintei Parascheva din incendiul izbucnit în noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888, în paraclisul Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi”, din Iaşi. Focul a pornit de la un sfeşnic aflat la catafalcul Cuvioasei, care a topit argintul care îmbrăca racla, însă lemnul şi sfintele ei moaşte, deşi erau învăluite în jeratic, au rămas întregi şi nevătămate spre întărirea credincioşilor şi uimirea tuturor. Ca o mărturie a acestei mari minuni, se păstrează până astăzi racla dogorită de foc, în care se aflau moaştele Sfintei Parascheva. Îndată după această minune, moaştele Cuvioasei au fost strămutate în noua Catedrală Mitropolitană din apropiere.

Minunile Sfintei Parascheva

În timpul celor două războaie mondiale, Iaşul a fost protejat de bombardamente, iar Catedrala Mitropolitană, unde se păstrează moaştele Sfintei Parascheva, nu a avut de suferit. În timpul marii secete din vara anului 1947, când au murit oameni şi animale de foame, s-au scos moaştele Sfintei Parascheva în procesiune prin satele Moldovei. Credincioşi le-au aşteptat şi le-au întâmpinat cu lacrimi de bucurie şi cu făclii în mâini. În urmă, au venit nori de ploaie bogată şi au ostoit pământul, iar oamenii au înălţat troiţe cu icoana Sfintei Parascheva.

Povestea mai spune că, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, soţia preotului Gheorghe Lateş, din comuna Rădăşeni (Suceava), a suferit de o boală grea şi incurabilă. A ajuns la Sfânta Parascheva, s-a rugat cu lacrimi la moaştele ei şi i-a cerut ajutorul, apoi i s-a făcut Sfântul Maslu şi s-a reîntors acasă. Noaptea i s-a arătat aievea Sfânta Parascheva în haine albe strălucitoare şi i-a spus: „Nu mai plânge, că de acum te faci sănătoasă!”. A doua zi, femeia s-a trezit sănătoasă şi lăuda pe binefăcătoarea ei.

Povestea spune că unui copil de trei ani şi jumătate i s-a oprit brusc graiul. Atunci mama a luat copilul în braţe şi a venit să ceară ajutorul Sfintei Parascheva. Pe când se ruga ea cu lacrimi, deodată copilul a strigat: „Mamă, mamă! Aici este Doamne, Doamne!”.

Sfânta Parascheva de la Iaşi se bucură în ţară de un cult deosebit, mai mult decît toţi ceilalţi sfinţi care au moaşte în România. În fiecare zi la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, de dimineaţă pînă seara tîrziu, se face un mic pelerinaj la care participă credincioşi de toate vârstele şi din toate locurile, veniţi la rugăciune. În mod deosebit, în sărbători, în posturi şi în fiecare vineri, considerată ziua Cuvioasei Parascheva, vin mulţi credincioşi şi se închină la raclă cu credinţă, aducând flori, daruri şi îmbrăcăminte pe care le ating de raclă pentru a dobândi ajutor, sănătate şi binecuvântare.

Maura ANGHEL