„Copiii ne însoţesc mereu”

 

 

 

În fiecare zi, la ora 7, deşteptătorul sparge liniştea casei. În timp ce soarele se strecoară prin ferestre şi mângâie obrăjorii copiilor, cei mari îşi pun ordine în planuri. Totul în armonie, aşa cum sunt mereu clipele lor petrecute împreună.

În „familia artiştilor cu doi copii mici”, aşa cum spun Raluca şi Victor Zaharia, fiecare zi are o nouă poveste, cu aceiaşi patru eroi ale căror roluri se schimbă mereu. „Eu îmi fac o listă imensă cu ceea ce îmi doresc să fac în acea zi, din care la final rămâne doar jumătate. Lista include şi planurile lui Victor”, râde Raluca Zaharia, dirijorul Corului Juniorii Operei Naţionale Române Iaşi. „Prima călătorie este la grădiniţa Evei, apoi fiecare îşi vede proiectele sale. Asta înseamnă că şi lista Ralucăi se schimbă complet când ajung acasă”, completează regizorul Victor Zaharia, adăugând că multe dintre planuri se mută vara, „plimbările, care le vrea Raluca, întâlnirile cu prietenii şi multe altele” pentru că atunci au mai mult timp.

Tot ceea ce fac împreună se învârte în jurul copiilor – le cresc frumos pe cele două fetiţe, merg în tabere cu Juniorii Operei care îşi doresc să fie împreună şi în vacanţă. Prin toate locurile prin care au ajuns, au primit solicitări pentru câte un spectacol, cererile venind chiar şi de la doi turişti cu care copiii s-au întâlnit anul trecut în timpul unei drumeţii, pe când erau în tabără la Sâmbăta de Sus. „Mergeam printr-o pădure şi cântam. La un moment dat, dintr-o maşină au coborât un domn şi soţia lui. S-au oprit şi ne-au filmat. Era Walter Dionisie (cunoscutul interpret folk – n.r.), căruia i-a plăcut enorm de noi. Avem public chiar şi în pădure”, a râs Raluca.

„La noi nu există separare între muncă şi viaţa de familie”

Iris, Eva, Raluca şi Victor sunt legaţi de firele nevăzute ale iubirii şi cu ajutorul cărora ţes împreună destinul familiei Zaharia. „Cei şase ani, de când suntem o familie, ne-au adus multe, povestea noastră este foarte frumoasă. Ne cunoşteam cumva din vedere, ne mai întâlnisem. Raluca era studentă la Conservator, ştiam că era în Corul Cantores, era şi solistă, eu eram la Operă. Ne-am întâlnit la o petrecere, am vorbit şi din acel moment am fost împreună. Nici nu ştiu când au trecut şase ani de când suntem o familie”, a zâmbit Victor Zaharia, iar privirea i s-a îndreptat spre Raluca şi micuţa Iris care gângurea în braţele mamei.

Când s-au cunoscut, Victor era în Corul Operei şi, după cum a spus, traversa o perioadă cu multe schimbări, inclusiv pe plan profesional, atunci alegând să urmeze şi Facultatea de Regie Teatru. „Totul s-a schimbat de atunci. Cel mai important este că am dobândit amândoi o linişte şi un echilibru sufletesc de la care orice proiect este posibil, ne permite să ne concentrăm pe partea profesională. La noi în casă este multă linişte”, a spus Victor.

Aşa au trecut şase ani, cu linişte, cu dragoste, cu realizări în carieră. „Cu noi doi, cu un copil de cinci ani şi cu unul de şapte luni. Cu spectacole, cu repetiţii, cu proiecte despre care mulţi se întreabă când şi cum reuşim să le ducem la final. Aşa e viaţa noastră, nu îmi dau seama cum se întâmplă”, a răspuns Raluca. „La noi nu există separare între muncă şi viaţa de familie. Se întrepătrund. Avem de lucru acasă, avem de pregătit spectacole care, pentru noi, nu se încheie niciodată pe scenă. Le reluăm acasă de fiecare dată, le analizăm pentru că ne dorim să oferim publicului ceea ce este mai bun şi mai frumos”, a spus Victor, pe care ieşenii îl cunosc şi ca regizor, dar şi ca membru al Corului Operei Naţionale Române Iaşi, unde are şi roluri solistice, iar de curând şi ca membru al Corului Marii Unirii.

„Copiii ne însoţesc mereu”

Raluca a fost cumva o mămică atipică în sensul bun al cuvântului. Cu Eva a venit la repetiţiile corului pe când micuţa avea trei luni, iar cu Iris aproape imediat ce a venit pe lume. „Seara am avut spectacol, iar a doua zi eram la maternitate. Iris a aşteptat cât să duc la bun sfârşit repetiţia generală la Boema şi gata! Copiii ne însoţesc mereu, Eva cunoaşte toate detaliile de la Operă – unde repet cu juniorii, unde este garderoba, unde sunt cabinele. Când era mică ne gândeam cum să procedăm ca nu cumva să se rătăcească, să-i punem un ecuson poate, dar nu a fost nevoie. Ne bucurăm enorm că este posibil să creştem împreună”. Şi Evei îi place muzica şi cântă oricând, cu orice ocazie, când desenează, când se joacă, îi plac improvizaţiile. Îi place să-şi compună propriile melodii decât să le reproducă, la fel şi cu textele, mereu aduce un detaliu, ceva nou. Pentru copilele lor, Raluca şi Victor îşi doresc să îşi urmeze pasiunile, indiferent care vor fi, aşa cum fac şi ei. „Noi suntem singurii artişti din familiile noastre, unde sunt mai mulţi informaticieni. Nu este uşor pentru că avem program total diferit de al lor şi asta nu ne permite să petrecem împreună cu ei atât de mult timp pe cât ne-am dori, dar asta este viaţa noastră şi este foarte frumos. Pe mine mama m-a susţinut mereu să-mi urmez pasiunea, aşa voi face şi eu cu fiicele noastre”, a promis dirijorul Juniorilor împreună cu care a realizat sute de spectacole.

Raluca şi Victor Zaharia îşi doresc mult să aibă şi proiecte profesionale împreună, să adune laolaltă priceperea şi dragostea lor pentru artă. Îşi doresc să realizeze spectacole, să vină în sprijinul celor care vor să-şi pună în valoare creativitatea, să arate cât de mulţi oameni talentaţi sunt la Iaşi. Până atunci se îngrijesc cu mult drag de proiectele pe care le au în derulare şi care sunt bine primite de public. Nici nu are cum să fie altfel pentru că fiecare dintre ele poartă energia specială oferită de cei care ştiu că poveştile perfecte se ţes numai din fire de iubire, pe care le ţin alături respectul şi dăruirea faţă de tot ceea ce poate fi frumos şi bun.

Maura ANGHEL