„Păpușa nu are limitele pe care le are omul. Ea poate fi oricine și poate face orice”
Dimensiune font:
* dialog cu Alex Giuseppe Torboli, actor la Teatrul „Bacovia” din Bacău
La început a fost partitura, apoi a venit „scândura”, pe care dă viață rolurilor prin intermediul păpușilor. Am discutat cu actorul Alex Giuseppe Torboli despre artă, muzică, teatru, dar și despre cum este să fii bărbat şi să te joci cu păpuși. „E magic! Este hrană pentru suflet, pentru creativitate și pentru imaginație”, a fost răspunsul primit.
- Muzica sau actoria? Care a fost prima dragoste? Și căreia i-ai rămas fidel?
- Prima artă cu care am intrat în contact a fost muzica. Probabil a fost un „microb” care m-a molipsit încă din pântecul mamei (soprana Luiza Ştefania Torboli - n.r.). Era studentă la Conservator și angajată a Filarmonicii de Stat „Moldova” și inevitabil luam parte la toate activitățile ei muzicale. Am studiat la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” din Iași unde am învățat aprofundat pianul și percuția, apoi m-am înscris la Facultatea de Teatru, tot la Iași. Pot spune că sunt ca o slugă la doi stapâni, teatrul și muzica, dar în situația de față ambii au în grijă aceeași moșie – arta. Sunt fidel amândurora în egală măsură.
- Cum ai ales arta? Să fie înscrisă în ADN, ca moștenire genetică?
- Cred că este înscris în AND-ul meu deoarece pe scenă mă simt cel mai bine. Cunosc câte puţin din mai multe domenii, însă nu mă văd profesând altundeva decât pe scenă. Părinții mei m-au ghidat pe acest drum, dar eu am decis să continuu să îl parcurg.
- Actor păpușar. Cum este să fii barbat și să te joci cu păpuși?
- Inițial voiam să încep pregătirile pentru a deveni actor dramatic, dar am aflat că urmând cursurile secției de Actorie/păpuși/marionete pot studia și teatrul dramatic, dar și pe cel de animație în egală măsură. Am considerat acest lucru ca fiind un plus pentru mine și nu regret nici o secundă alegerea. Prin păpușărie poți transmite mesaje mult mai puternice deoarece păpușa nu are limitele pe care le are omul. Ea poate fi oricine și poate face orice. Rămâne la îndemâna păpușarului dacă își limitează imaginația. Cum e să fiu bărbat și să mă joc cu păpuși? Îmi place pur și simplu. E magic! Este hrană pentru suflet, pentru creativitate și pentru imaginație.
- Cum dai viață unui personaj? Ce te inspiră? De unde știi sau, mai bine spus, cum știi că rolul va fi bine pus în scenă?
- În construcția unui personaj pornesc de la datele furnizate în text de către autor, de ceea ce spune personajul meu în funcție de situația dată și de celelalte personaje. După ce studiez textul, împrumut câte ceva de la persoanele care trec zilnic pe lângă mine - ticuri, defecte fizice, de limbaj etc. Toate acestea se află sub „lupa” regizorală. Regizorul decide ce păstrez, unde să mai plusez, unde să mai tai. Consider că împreună trebuie să avem grijă ca personajul, alături de întreg spectacolul, să fie pregătite pentru a fi arătate publicului.
- Ce-ai face dacă într-un spectacol copiilor nu le-ar plăcea rolul interpretat de tine și s-ar mâhni?
- De când lucrez în domeniul animației nu mi s-a întâmplat să nu le placă personajele interpretate de mine, nici măcar în situațiile în care jucam un personaj negativ. Bănuiesc că aș gestiona situația pe moment în funcție de publicul prezent.
- Nu puteam rata o întrebare clișeu – care a fost prima piesă ca actor și cum te-ai simțit?
- În timpul anilor de studiu am avut câte două examene pe an la Arta actorului. Eram obișnuit cu faptul că sunt expus și că nu mă pot ascunde după păpușă. Primul spectacol dus cap-coadă, nu fragmențele de 15-20 de minute, a fost examenul cu care mi-am dat licența, și anume D-ale Carnavalului, de I.L. Caragiale, unde l-am interpretat pe Nae Girimea. Mai târziu, mai exact în stagiunea trecută, la Teatrul Municipal „Bacovia” din Bacău, s-a montat Take, Ianke și Cadîr, de V.I. Popa, unde am jucat rolul lui Take. La ambele premiere am avut emoții puternice, dar am fost sigur pe mine deoarece repetițiile au fost intense și am înțeles din timp în ce lume și în ce atmosferă trebuie să mă plasez.
- Care este spectacolul în care te regăsești cel mai bine?
- Las un pic din mine în fiecare spectacol din a cărui distribuție fac parte. Îmi este greu să mă hotărăsc asupra unuia. Aș putea spune că amprenta cea mai pronunțată a lăsat-o asupra mea D-ale Carnavalului deoarece în acel spectacol, de fiecare dată când îl joc, mă regăsesc cu foștii colegi din studenție cu care rezonez și mă înțeleg foarte bine. Este ca o gură mare de aer curat de munte atunci când joc alături de ei pe scenă.
- Ești și muzician, cânți într-o trupă. Ce îți place cel mai mult la un show?
- Când energia publicului se combină cu energia scenică, succesul evenimentului sau al spectacolului este garantat. „Cea mai nobilă artă este aceea de-ai face pe ceilalți fericiți”, afirma P.T. Barnum, și pe această idee merg și eu. Când sunt pe scenă, indiferent de context, cel mai mult îmi place să văd că oamenii se simt bine. Din punctul meu de vedere asta trebuie să facă un artist, să binedispună.
- Ce faci când nu ești pe scenă? Ce planuri ai?
- Doresc să termin studiile masterale și dacă mă simt pregătit, să urmez și un doctorat. Aș dori să contribui și eu la formarea viitoarelor generații de actori/păpușari. Timpul liber îl ocup cu diverse activități uzuale, aș spune eu. Citesc, mă plimb prin parcuri, merg la sală, mă uit la filme. Practic fac ceea ce îmi place și-mi ține motoarele pornite pentru noile proiecte ce vin, tocmai pentru ca demarajul să nu fie atât de greu.
A consemnat Maura ANGHEL
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau