„Teatrul e viu, este clipa petrecută față în față cu spectatorii pe care trebuie să-i faci să meargă cu tine”
Dimensiune font:
- 35 de ani de teatru la Iași, din care 20 director artistic al TNI. Ce a însemnat această perioada pentru dvs?
- 35! Frumoasă cifră, nu? A fost o bucată de timp din viața mea plină de muncă, întrebări, căutări, încercări, bucurii și necazuri. Totul a început în 1984 când am câștigat prin concurs un post de actor la Teatrul Național Iași. Am avut fericirea ca, în primul spectacol jucat pe această sfântă scenă, să îl am partener (!!!) pe „măria-sa” Teofil Vâlcu. Boby din „Insula” de Mihail Sebastian este primul rol în Iași, urmat de Hänschen Rilow („Deșteptarea primăverii” de Frank Wedekind) și Puck („Visul unei nopți de vară” de William Shakespeare). Acesta a fost începutul, urmând apoi aproape o sută de roluri, majoritatea principale.
- Actor pe scenă sau doar în viață? Care să fie rolul pe care l-ați juca zi de zi?
- „Personajul” din viață este un om care zi de zi se interesează de oameni, își caută prieteni, suferă când nu-i găsește, exultă când descoperă aceleași gânduri despre existență, la alții, este generos, părând astfel naiv, scrie, pictează, citește, are grijă de familie…și visează.
- M-aș întoarce la cei 20 de ani de directoriat artistic. Care au fost cele mai frumoase realizări? Ce neîmpliniri v-au mâhnit?
- Am câștigat, prin concurs la Ministerul Culturii, Directoratul Artistic al TNI. Au fost multe realizări în cei 20 de ani. În primul rând, am adus în teatrul nostru cei mai buni regizori, scenografi și light-designeri din țară. A fost benefic pentru trupă să întâlnească diferite concepții, stiluri și rezolvări de spectacole. Întreaga conducere a reușit renovarea Teatrului Național și construirea unor noi spații de joc (avem acum patru), într-o perioadă când existența spectacolelor (deci și a trupei) era pusă în pericol. Au fost nominalizări și premii naționale importante pentru Teatrul nostru în această perioadă, au fost turnee în țară și străinătate iar trupa a crescut calitativ-artistic. Mâhnirea vine din faptul că unele din aceste realizări evidente nu au fost percepute așa cum trebuie! Atunci, mi-am dat demisia din funcția de Director Artistic.
- Ați și regizat piese de teatru. Ce v-a atras către acest lucru?
- Am regizat spectacole de teatru mai întâi cu studenții, apoi în teatre profesioniste. M-am bucurat când munca noastră a fost răsplătită cu reprezentarea acestor piese. La Galați și Botoșani, spectacolul cu piesa „Năpasta”, de I.L. Caragiale, s-a jucat câte 5-7 stagiuni la rând, cu casa închisă!.
- Și filmul face parte din cariera dvs. Unde vă simțiți cel mai bine - pe scenă sau în fața camerelor?
- Evident, pe scenă. Atunci mă simt mai adevărat, mai concentrat, mai creativ. Pentru că teatrul e viu, înseamnă clipa, acum, aici, față în față cu oamenii (spectatorii) pe care trebuie să-i faci „să meargă cu tine”. Și dacă reușești asta, „drumeția” împreună poate deveni esențială. Poate deveni viață!
- Lucrați și cu tinerii. Cum sunt ei față de generația dvs?
- Teatrul nu a început, să zicem, cu Vraca sau Miluță Gheorghiu și se termină azi cu un student-actor. Toate generațiile de pretendenți la actorie sunt la fel. Diferența ar face-o pasiunea, bucuria, disperarea de a face această meserie-minune. Toți au aceeași șansă, vorbesc de cei ce vor să fie actori adevărați, trebuie doar să dorească, să descopere, să muncească și vor avea…revelații!
- Sunteți pasionat și de poezie, aveti deja volume publicate. Ce v-a atras spre vers?
- Poezia înseamnă metaforă, imagine, gând, viziune. La fel ca în teatru. Probabil a fost încercarea mea de a explora arta actorului…prin poezie. Se pare că am ghicit bine din moment ce am fost invitat să public volumul „Clovn rănit” la Editura Junimea.
- Fotografia, o alta pasiune. Cum se vede lumea prin obiectiv?
- Fotografia e…clipă de viață! Ea, uneori, rămânând fixă, nemișcată, pare mai adevărată decât viața însăși. Viața te mai poate înșela, fotografia, niciodată! Ea rămâne în privirea ta, dăruindu-ți posibilități nebănuite de interpretări.
- Ce înseamnă teatrul pentru dvs? Cum era scena înainte de 89 și cum este acum? Ce s-a schimbat?
- Teatru, evident, e viața mea! Nu cred că e mare deosebire între teatrul de acum și teatrul din alte timpuri. Dacă teatrul e adevărat! Dacă e acel diamant ce așteaptă să fie șlefuit (în diferite stiluri, desigur). Dar va ajunge la valoarea în carate doar esența, interiorul care așa a fost creat și dăinuie dintotdeauna. Ca un zeu!
A consemnat Maura ANGHEL
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau