DESPRE PADURE

Regenerarea pădurilor, conservarea si protecția acestora, în scopul dezvoltării lor durabile, constituie principalele activități ale silvicultorilor ieșeni. După ce în această primăvară s-au realizat regenerări naturale pe suprafața de 202 hectare și împăduriri integrale pe o suprafață de 36 hectare de teren aflat în administrarea Direcției Silvice Iași din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, în acestă vară, toate regenerările aflate în ,,controlul anual” (cele noi și cele din anii anteriori), vor fi parcurse cu lucrări de pășit în jurul puieților sau în bandă sau de descopleșiri, respectiv îndepărtarea puieților din specii copleșitoare și repede crescătoare și scoaterea la lumină a puieților plantați. Pădurea valoroasă nu crește de la sine. Ea este îngrijită de silvicultori în toate fazele ei de dezvoltare, pornind de la puietul abia plantat, la ,,închiderea stadiului de masiv” când un grup de puieți formează stadiul de pădure, interacționând reciproc și formând acel microclimat specific. Apoi se fac lucrări de degajări, curățiri și rărituri, mereu cu promovare prin identificarea exemplarelor valoroase, atât ca specie cât și ca element viguros și sănătos. După vârsta de 80 de ani, când arborii ajung la maturitatea fiziologică și produc semințe se realizează tăierile de însămânțare, cu realizarea regenerării naturale sub masiv, urmărirea acesteia și continuarea tăierilor selective până la realizarea compoziției dorite a semințișului și declanșarea tăierii finale de racordare sau definitive, viitoarea pădure fiind asigurată și în nici un caz pădurea nu dispare pe acea suprafață, așa cum susțin unii, în marea lor majoritate cu intenții ascunse.

 

Nu este suficient să plantăm, adică să punem niște puieți într-o anumită suprafață și să considerăm că acolo am facut pădure! Este un pas important în realizarea unei păduri, deoarece puieții plantați sunt sigur din specii valoroase, de viitor (stejar, gorun, frasin, paltin, cireș, salcâm, etc), dar îngrijirea lor în primii ani de viață este o condiție esențială și de mare importanță. Dată fiind configurația terenurilor forestiere și accesibilitatea destul de anevoioasă, nu se pot realiza udări în serile ce urmează zilelor toride de vară și în acest caz o prașilă face cât o ploaie. Temperaturile ridicate fac posibilă apariția crăpăturilor în sol, zile mai multe fără ploaie și cu multă căldură duc la apariția unor crăpături care se adâncesc și pot ajunge la nivelul rădăcinilor puieților, determinând uscarea acestora. Din acest motiv o mobilizare a solului în jurul puieților sau executarea unor benzi mobilizate, cu brazdă întoarsă vor menține puieții noștri în teren. De asemenea, ierburile sau vegetația care de cele mai multe ori este copleșitoare, precum rugii de mure sau lăstarii speciilor invazive și nedorite vor copleși puieții noștri până la sufocare. Pentru ca acest lucru să nu se întâmple, în regenerările tinere, naturale sau artificiale, silvicultorii execută lucrări de descopleșiri. Descopleşirea puieţilor constă în înlăturarea din jurul puieţilor a speciilor  copleşitoare, prin tăierea ierburilor sau speciilor lemnoase invadatoare, nedorite în compoziție, cu secera, cosorul sau toporul, pe porțiuni (ochiuri, fâșii sau benzi) sau pe toată  suprafaţa, cu strângerea materialului rezultat şi aşezarea acestuia pe spaţiile dintre puieţi.

Direcția Silvică Iași având în ,,Controlul anual” peste 1200 hectare de regenerări naturale și artificiale, are în această vară o activitate susținută în îngrijirea și întreținerea suprafețelor de PĂDURE tânără.