Iaşul va avea primul Muzeu din Europa de Est destinat integral Celui de Al Doilea Război Mondial

 

 

Conf. univ. dr. Vasile Cotiugă, muzeograf, politician şi profesor al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, a început, încă din anul 2013, să pună bazele unui plan important pentru zona Moldovei şi a României, în vederea realizării unui proiect prin intermediul căruia să fie construit în judeţul Iaşi un Muzeu al Celui de Al Doilea Război Mondial, concept unic atât pentru ţara noastră, cât şi pentru zona de est a Europei. În cazul în care va obţine finanţare, ar exista doar consecinţe benefice pentru câteva dintre zonele aflate în dezvoltare de pe teritoriul Moldovei. Într-un interviu acordat în exclusivitate cotidianului Evenimentul Regional al Moldovei, acesta a explicat în amănunt cum anume va arăta muzeul Celui de Al Doilea Război Mondial, aflat în stadiu de proiect.

 

 Cele două lupte din luna aprilie a anului 1944, de pe teritoriul de est al României, din cel de Al Doilea Război Mondial, au rămas în istorie sub numele Bătăliei de la Târgu Frumos. Prima bătălie s-a desfăşurat în aprilie (6 aprilie-12 aprilie), iar a doua în mai (2-7 mai) 1944, între trupele aliate ale Germaniei Naziste şi României, care s-au opus Armatei Roşii a Uniunii Sovietice. În ambele bătălii, sovieticii au încercat să intercepteze şoseaua Iaşi - Târgu Frumos - Paşcani şi să înainteze cât mai mult spre sud şi spre Iaşi, în cadrul ofensivei din primăvara anului 1944. Atacul de la Târgu Frumos a fost încercarea finală a Armatei Roşii de a cuceri zona, pentru a avea de unde lansa o ofensivă de vară în România.

 

 

„Muzeul nu va avea nicio naţionalitate, nu va simboliza victoria unei părţi sau înfrângerea celeilalte, ci va surprinde drama războiului în general, va surprinde esenţa trăirilor celor care sunt afectaţi de acesta”.

 

 

- Spuneţi-ne, domnule profesor, cum v-a venit ideea de a realiza un plan de proiect atât de amplu, care să prezerve până în cele mai mici detalii tot ceea ce a însemnat Al Doilea Război Mondial?

 

 

- Pe teritoriul estic din regiunea Moldovei se mai poate vedea, cu ochiul liber, una dintre cele mai însemnate linii de front construite vreodată. Aceasta a fost realizată la un loc, de români şi de germani, şi trebuia să reziste împotriva atacurilor sovietice. Zona de apărare poate fi considerată primitivă, fiind construită din pământ, lemn şi în foarte puţine cazuri beton, prin comparaţie cu cele aflate în vestul Europei, care erau făcute doar din beton. În zona de Est a României, singura excepţie erau cazematele, încăperi de aproximativ 20-30 de metri pătraţi, în care se adăposteau trupele. În rest, toată linia fortificată era construită în pământul săpat de către genişti, la un loc cu alte instalaţii, pentru realizarea cărora s-a folosit lemnul într-un mod ingenios şi menit să reziste. Pentru ceea ce le lipsea geniştilor în materiale, au compensat prin tehnicile cu care se foloseau de resursele pe care le aveau.

 

 

- Şi a rezistat această construcţie?

 

 

- Din păcate, linia construită în primăvara anului 1944 nu a rezistat, la data respectivă. Dar, cu toate căau trecut şapte decenii de la terminarea războiului, această linie, construită de-a lungul localităţilor: Strunga – Heleşteni – Brăieşti - Paşcani, continuă să se păstreze foarte bine. Atât şanţurile antitanc, care măsoară câţiva metri în adâncime şi lăţime, cât şi cele rămase în urma marşului trupelor inamice, ochiurile de puşcă, zonele de refugiu şi rămăşiţele cazematelor ajunse în ruină, după ce au fost bombardate de armata inamică, au fost conservate natural, păstrând vie amintirea tragediilor ce s-au petrecut în timpul războiului.

 

 

„Această linie de fortificaţie păstrează vie memoria războiului prin simplul fapt că încă mai este vizibilă”

 

 

- Care este relaţia pe care o aveţi cu locuitorii şi cu autorităţile locale din comuna Heleşteni, şi în ce fel v-au ajutat aceştia să puneţi la punct detaliile proiectului?

 

 

- Poveşti dramatice, despre cele întâmplate în această zonă, cunosc din spusele bătrânilor care au trăit aceste momente, copii fiind la vremea respectivă. Aceştia fie s-au refugiat din sate, fie au rămas să îşi păzească locuinţele, participând la luptele respective şi fiind martorii unor cruzimi împotriva omului, pe care nu ţi le poţi imagina ca fiind comise de un alt om. Spre exemplu, după ce armata sovietică a cucerit acel teritoriu, într-una dintre cazemate au fost închişi mai mulţi soldaţi români şi germani, dupăcare aceasta a fost distrusă cu dinamită. Această linie de fortificaţie păstrează vie memoria războiului prin simplul fapt că încă mai este vizibilă, păstrează poveşti datorită oamenilor care încă mai trăiesc pentru a le spune şi a scrisorilor pe care soldaţii le-au trimis celor de acasă şi a jurnalelor pe care aceştia le-au ţinut pe front, împărtăşindu-şi şi notându-şi pe pagină dramele, speranţele, visele şi temerile. Tot din conversaţiile cu localnicii am aflat unde anume sunt îngropaţi soldaţii şi victimele, în care mlaştină s-a scufundat un tanc, cât de frecvent aceştia descoperă rămăşiţe umane atunci când efectuează săpături cu diverse scopuri.

 

 

- Localnicii au fost, deci, foarte receptivi în privinţa proiectului şi doritori să ajute...

 

 

- Da. Comuna Heleşteni se află oarecum la mijlocul liniei de fortificaţie şi păstrează foarte bine multe dintre elementele originale, iar, spre bucuria mea, cea mai mare parte din linie se află pe teritoriile deţinute de primărie. Din această cauză, în anul 2013 am ajuns la o înţelegere cu primarul comunei, în privinţa realizării unui proiect prin care refacem o parte din această fortificaţie, aşa cum ea exista pe vremea războiului. Lucrul acesta ar fi posibil datorită unor documente ce conţin proiectele geniştilor, din acea perioadă, aprobate de către Statul Major. Se doreşte, aşadar, reconstituirea liniei de apărare şi construirea unei clădiri care să servească drept muzeu cu tematica Celui de al Doliea Război Mondial.

 

 

„Războaiele sunt efectuate cu scopul posesiei şi constituie jucăriile cele mai fascinante ale oamenilor politici de mare rang, pentru că e frumos să plimbi pioni minusculi, în formă de soldaţi, pe o hartă a lumii pentru a-ţi dovedi puterea”.

 

 

- Puteţi explica, mai în detaliu, ce anume doriţi să evoce acest muzeu vizitatorilor săi odată ce va fi construit?

 

 

- Ideea nu este de a construi un muzeu al soldatului român sau german. Muzeul nu va avea nicio naţionalitate, nu va simboliza victoria unei părţi sau înfrângerea celeilalte, ci va surprinde drama războiului, în general, va surprinde esenţa trăirilor celor care sunt afectaţi de acesta. Au existat războaie în lume în toate timpurile istoriei şi vor mai exista. Războaiele sunt efectuate cu scopul posesiei şi constituie jucăriile cele mai fascinante ale oamenilor politici de mare rang, pentru că e frumos săplimbi pioni minusculi, în formă de soldaţi, pe o hartă a lumii pentru a-ţi dovedi puterea. Dar nimeni nu poate surprindă drama umană autentică, care nu este îmbrăcată cu mândrie în straie naţionale de luptă, mărşăluind pentru a revendica teritoriile cucerite de vrăjmaşi şi de a îndrepta nedreptăţile cauzate de către acestea. În final, este vorba doar de o propagandă menită să te convingă să duci la bun sfârşit o misiune la care poate că nu ai acceptat să participi de bună voie.

 

 

„Tocmai lucrul acesta aş vrea să îl aduc în prim plan: drama omului care merge la război, ce trăieşte, cum trăieşte, speranţele pe care le are de a se întoarce şi grijile pentru traiul de zi cu zi a celor rămaşi acasă”.

 

 

- Care este conceptul după care va fi construit muzeul de la Heleşteni şi cum va arăta acesta?

 

 

- Totul este încă în stadiu de proiect ce necesită finanţare, însă mă gândeam la o clădire a muzeului, dispusă precum Atriumul din Complexul Urbanistic Palas Iaşi, ca să cuprindă întreaga istorie a Celui de al Doliea Război Mondial, mai multe machete în mărime naturală cu toate reconstituirile, filmări de pe front, prin obiecte rămase şi păstrate de către localnici. Am adunat împreună cu studenţii, din satele ieşene, scrisori de la cei de pe front, fotografii şi jurnale de pe front, reîntoarse la familie şi păstrate aproape cu sfinţenie, pe care le-am luat, le-am fotografiat şi le-am dat înapoi. În cazul în care proiectul va fi finanţat şi muzeul va fi construit, tocmai lucrul acesta aş vrea să îl aduc în prim plan: drama omului care merge la război, ce trăieşte, cum trăieşte, speranţele pe care le are de a se întoarce şi grijile pentru traiul de zi cu zi a celor rămaşi acasă. Aceasta va fi tema muzeului. Lângă acest muzeu aş vrea să fie construit şi un parc, în care să se regăsească toate tipurile de arme blindate folosite atunci. Astfel de exponate există şi pe teritoriul ţării, păstrate în alte muzee, sau pot fi reconstituite de către specialiştii care realizează recuzita din filmele de război. Un parc de maşini militare există la Deva, însă cel de acolo foloseşte doar ca ornament într-un spaţiu de tragere cu arme care folosesc vopsea în loc de muniţie.

 

 

- Ce alte elemente de noutate va aduce acest proiect?

 

 

- Linia frontului din Comuna Heleşteni se află în afara satului şi este importantă pentru acest proiect deoarece, odată recondiţionată, pe o suprafaţă de aproximativ 500 de metri, ea ar putea servi drept platou pe care să fie recontituită lupta ce a avut loc împotriva armatei sovietice în 1944. Vizitatorii muzeului vor putea experimenta viaţa de pe front, în grupuri de către 15-20, vor îmbrăca costume militare şi vor căra în spate armament şi muniţie, după care vor urca într-un camion care îi va duce aproape de tranşee, în zona de conflict, unde vor fi întâmpinaţi de o echipă de actori îmbrăcaţi în soldaţi, care îşi omoară timpul cu diverse activităţi specifice momentelor de aşteptare ale atacurilor inamice de pe front. Scopul acestui platou este de a prezenta realitatea războiului până în cele mai mici detalii. De aceea, va fi simulat şi un atac din partea forţelor sovietice, care va dura în jur de 5 minute. În acest interval, vizitatorii vor fi atacaţi de către o altă echipă de actori, folosindu-se doar maşini de luptă, pe care aceştia vor trebui să le identifice, iar cu ajutorul efectelor speciale vor recrea scena luptei până în cele mai mici detalii: maşini de fum şi difuzoare care să redea sunetele puternice produse în momentul bombardamentului, şuieratul gloanţelor şi al bombelor.

 

 

- Totul cât se poate de real...

 

 

- Scenele la care vor lua parte vizitatorii se vor asemăna cu cele din filmele de război, deoarece pentru a obţine rezultatul final, se va lucra cu acelaşi tip de materiale. După cele 5 minute armata vrăjmaşă se va retrage şi se va regrupa, plănuind un nou atac pentru următoarea grupă de vizitatori. Aceasta ar fi partea de spectacol, de show, a muzeului. Un alt aspect interesant este constituit de prezenţa unei piste de decolare şi aterizare, folosită în prezent de aviaţia utilitară. În funcţie de fondurile alocate proiectului, în cadrul muzeului ar mai putea exista şi opţiunea unor plimbări deasupra liniilor de apărare cu elicoptere militare şi de explorare a împrejurimilor şi a cimitirelor militare. Scopul principal al muzeului, aşa cum am mai zis, constă în capturarea emoţiilor umane provocate de conflict şi a realităţii autentice, a spaimei pe care o simţi în momentul războiului indiferent de naţionalitate.

 

 

***

 

Planul proiectului muzeului va fi depus la începutul anului 2020 la Consiliul Judeţean Ieşean, pentru a obţine finanţare. În cazul în care proiectul va fi aprobat, muzeul va fi construit cu ajutorul unor specialişti din domeniul genismului, al arhitecturii şi al istoriei care s-au oferit voluntari pentru a recondiţiona spaţiul luptelor din cel de Al Doilea Război Mondial. Muzeul ar putea constitui un punct de reper important pentru zona Iaşului şi a Moldovei, dar și pentru România, crescând nivelul turismului local și creând noi locuri de muncă. Muzee asemănătoare mai pot fi găsite pe teritoriul Germaniei și al Poloniei.

Daiana SFEREDEL