Paradoxul lui Putin: Don al Donbasului sau țar al Crimeei?

Războiul președintelui rus Vladimir Putin în Ucraina, indiferent de motivul său principal – fie că este vorba de Rus’ Kievan, de o lume multipolară sau de viziuni de grandoare la nivelul lui Petru cel Mare – s-ar putea să se apropie de o răscruce. Ceea ce a început ca o „lovitură” de tip mafiot asupra Donbasului și a vastei sale bogății de resurse naturale, asemănătoare cu „Chicago Outfit” a lui Al Capone care a eliminat „Northside Gang” în masacrul de Sfântul Valentin din 1929, pune acum în pericol controlul strategic al Rusiei asupra Crimeei.

Ce va alege Vladimir Putin?

Cu excepția cazului în care nu este complet orb la acest lucru, Putin se confruntă cu o alegere dificilă: să-și restrângă atenția asupra Donbasului, astfel încât să poată continua să-și liniștească oligarhii prin cedarea teritoriului ucrainean și a resurselor naturale, sau să consolideze apărarea Moscovei în Crimeea și, prin extensie, să protejeze dominația Rusiei asupra Mării Negre. Din cauza pierderilor suferite în Ucraina, Rusia nu mai deține capacitatea militară de a le face pe amândouă, cel puțin pe termen scurt.

Numiți-l momentul „Capone versus Petru cel Mare” al lui Putin: un cartel sau un imperiu. Se pare că a devenit o chestiune de una sau alta – sau deloc, dacă Ucraina și Occidentul sunt victorioși. Până în prezent, stratagemele militare ale lui Putin în Ucraina, oricât de învechite ar fi, au fost dictate în primul rând de obiective de tip cartel: Preluarea Donbasului pentru a alimenta nevoia de grefă.

În ciuda afirmațiilor lui Vladimir Putin că războiul său are ca scop salvarea popoarelor vorbitoare de limbă rusă, în realitate, totul se referă la rezervele vaste de gaze naturale și la depozitele de minerale de pământuri rare din Donbas. Ucraina ocupă locul patru la nivel mondial în ceea ce privește valoarea totală evaluată a resurselor naturale, aproape 15 miliarde de dolari în producția anuală de dinainte de război și o valoare totală potențială neexploatată „de până la 7,5 trilioane de dolari”.

Această bogăție imensă în resurse naturale include cea mai mare rezervă de resurse recuperabile de pământuri rare din Europa, inclusiv ceriu, ytriu, lantan și neodim, care sunt folosite în producția de ecrane plate pentru televizoare, aliaje de aluminiu și magneziu, filtre radar, lentile de camere și magneți. Rezervele de gaze naturale ale Ucrainei, a doua ca mărime din Europa, a căror cea mai mare parte se află sub Donbas, reprezintă penultimul premiu dorit de Putin: peste 1.100 de miliarde de metri cubi.

Care este modul de acțiune al liderului de la Kremlin?

Modus operandi al lui Putin a fost întotdeauna centrat pe resursele naturale, în detrimentul investițiilor și dezvoltării de înaltă tehnologie. Am văzut acest lucru în dezvoltarea de către acesta a rutei maritime a Nordului și în dependența sa de economiile vest-europene pentru a aproviziona Rusia cu echipamente de înaltă tehnologie civilă și militară. Fiefurile de resurse naturale sunt ușor de distribuit capilor – și de reîmproprietărit, dacă este nevoie, dacă codurile de combinație umană pentru seifurile lor trebuie schimbate din cauza neloialității. Punctul orb al lui Putin în acest domeniu a fost evidențiat în încercarea sa eșuată de a folosi energia pentru a înarma iarna împotriva Ucrainei și a Europei.

Deocamdată, se pare că regiunea Donbas, inclusiv regiunile Donețk și Luhansk, reprezintă punctul zero din punct de vedere militar. Forțele rusești continuă atacurile asupra orașelor industriale și miniere mici, precum Bakhmut, Bilohorivka, Krasna Hora, Avdiivka și Vuhledar, acumulând mii de victime în acest proces.

Dacă ne reducem la modul de strategie centrat pe resursele naturale al lui Putin, acesta are sens în mod restrâns, chiar dacă este o rețetă pentru ca Rusia să piardă războiul. În viziunea mioapă a lui Putin, Donbasul, pe lângă faptul că este un mijloc de a-și răsplăti acoliții, este și o modalitate de a ademeni Turcia pentru a diviza Ankara de partenerii săi din NATO.