Pastila care vibrează ar putea rezolva problema obezități

 

Inginerii Massachusetts Institute of Technology (MIT) dezvoltă o capsulă care vibrează și care ar putea ajuta la tratarea obezității. Înghițirea dispozitivului înainte de masă ar putea crea o senzație de sațietate, păcălind creierul să creadă că este timpul să se oprească din mâncat.

Atunci când mâncați o masă sățioasă, stomacul trimite semnale către creier prin care se creează o senzație de sațietate, ceea ce vă ajută să vă dați seama că este timpul să vă opriți din mâncat. Un stomac plin de lichide poate trimite, de asemenea, aceste mesaje, motiv pentru care persoanele care țin dietă sunt adesea sfătuite să bea un pahar de apă înainte de a mânca.

Inginerii de la MIT au găsit acum o nouă modalitate de a profita de acest fenomen, folosind o capsulă ingerabilă care vibrează în interiorul stomacului. Aceste vibrații activează aceiași receptori de întindere care simt când stomacul este dilatat, creând o senzație iluzorie de sațietate, potrivit MIT.

A stimulat eliberarea de hormoni care semnalează sațietatea

La animalele cărora li s-a administrat această capsulă cu 20 de minute înainte de a mânca, cercetătorii au constatat că tratamentul nu numai că a stimulat eliberarea de hormoni care semnalează sațietatea, dar a redus și consumul de alimente al animalelor cu aproximativ 40%. „Pentru cineva care vrea să piardă în greutate sau să-și controleze pofta de mâncare, ar putea fi luată înainte de fiecare masă”, spune Shriya Srinivasan PhD ’20, fostă studentă absolventă și postdoctorandă la MIT, care acum este profesor asistent de bioinginerie la Harvard University.

Acest lucru ar putea fi foarte interesant, deoarece ar oferi o opțiune care ar putea minimiza efectele secundare pe care le vedem la celelalte tratamente farmacologice existente.

Printre ceilalți autori ai lucrării se numără Amro Alshareef, Alexandria Hwang, Ceara Byrne, Johannes Kuosmann, Keiko Ishida, Joshua Jenkins, Sabrina Liu, Wiam Abdalla Mohammed Madani, Alison Hayward și Niora Fabian.

Cercetarea a fost finanțată de National Institutes of Health, Novo Nordisk, Departamentul de Inginerie Mecanică de la MIT, o bursă Schmidt Science Fellowship și National Science Foundation.

Clara DIMA