Serghei Rahmaninov, descendentul lui Ștefan Cel Mare

 Născut într-o veche familie artistocratică din Imperiul Rus, Serghei Rahmaninov este înrudit cu nimeni altul decât cu... Ștefan cel Mare! Arborele genealogic al familiei Rahmaninov a putut fi reconstituit până undeva la anul 1400, când Elena, fiica lui Ștefăniță al Moldovei (al cărui bunic era Ștefan cel Mare), s-a căsătorit cu Ivan cel Tânăr, al cărui tată avea titlul de „Mare Prinț al Moscovei”. 
Înzestrat cu un talent incredibil, de compozitor, dar și de pianist, avea o memorie senzațională, absolut fotografică. Se spune că putea să asculte o singură dată o lucrare și să o interpreteze impecabil a doua zi sau peste mulți ani! Lucru extrem de prețios, mai ales când, la 45 de ani, silit să-și părăsească pentru totdeauna țara natală și să-și câștige traiul mai ales ca interpret, a trebuit să învețe repertoriul pianistic, dincolo de compozițiile proprii.

Rahmaninov avea niște degete anormal de lungi, născute parcă special pentru a aluneca pe clapele pianului. Și capacitatea de a-și desface degetele pe claviatură a făcut ca mulți dintre cei care i-au cântat creațiile să se plângă de dificultăți tehnice greu de rezolvat. A fost suspectat inclusiv că ar fi suferit de un sindrom care îl făcea să aibă degete atât de lungi și de elastice.

Considerat ultimul mare romantic din istoria muzicii, pășind pe urmele lăsate cu puțin timp înaintea sa în același spațiu rus de Ceaikovski, Rahmaninov s-a născut pe 1 aprilie 1873, la una dintre cele două moșii de atunci ale familiei, lângă Novgorod. Cariera militară definise drumul multor înaintași, la fel ca și înclinațiile către muzică (tatăl și bunicul erau amândoi pianiști amatori).

Serghei a fost al patrulea dintre cei șase copii ai familiei. A început să studieze pianul la 4 ani, sub îndrumarea mamei sale, care și-a dat rapid seama de talentul copilului. Învățăcelul reușea să reproducă fără greșeli, din memorie, pasaje muzicale întregi. Pasul următor a fost acela de a o angaja pe Anna Ornatskaya, care absolvise recent Conservatorul de la Sankt Petersburg și care s-a mutat la moșia familiei pentru a-i preda muzică micului Serghei. 

În timpul ultimului an de Conservator, în 1892, Rahmaninov a dat primul său concert independent, unde a interpretat Trio-ul său elegiac, moment urmat de succesul obținut cu opera într-un act, Aleko, inspirată de poemul „Țiganii” de Pușkin. Compusă în doar 17 zile, opera a fost atât de apreciată încât a fost imediat preluată de legendarul Teatru Balșoi. Ceaikovski a asistat la premieră și a lăudat lucrarea.

Rahmaninov povestea: „M-a ascultat pe mine, un începător, ca și când aș fi fost egal cu el. [...] Timid și modest, ca și când s-ar fi temut ca nu cumva să-l refuz, m-a întrebat dacă aș fi de acord ca lucrarea mea să fie prezentată împreună cu una dintre operele lui. A fi pe același afiș cu Ceaikovski era cea mai mare onoare la care putea visa un compozitor”.

Rahmaninov a primit o medalie de aur din partea Conservatorului și fostul său profesor de pian, Nikolai Zverev, i-a dăruit propriul ceas de aur ca recunoaștere a talentului său. Tânărul a continuat să compună, printre creațiile sale numărându-se și Piatra, poem simfonic dedicat lui Rimski-Korsakov. Ceaikovski i-a promis că îi va dirija lucrarea, doar că prematura și brusca sa moarte a împiedicat îndeplinirea proiectului.

Sursa - www. historia.ro