S-a reaprins mitul managementului cu traista-n băț, la Poli!

* „Nea Cornel a-mpușcat vreo trei șoșoi, vineri, la lăsatul serii, iar planul i-a ieșit precum Iscarioteanului biblic în căutare de arginți. În primul rând, a bugetat liniștea din vestiar, unde datoriile de pe caiet înspăimântau. Mâine, nu va mai da câte puțin, ci suficient, căci gata, de data asta ajunge la toată lumea! Și prime, și promisiunile promovării, și salarii, și paușalul, bașca ceva primă de Crăciun, ca la casele alea mari!”...

Clandestinitate caragioasă la Fotbal Club Politehnica Iași. Zici că se coc, în birourile undergrand, de sub betonatele grote de la stadion - încuiate mereu pe dinăuntru cu trei rânduri de chei - ideologii politice! Altfel, ce sens ar avea ca oamenii aceia vanitoși, în hainele lor cu etichete lucioase, să sfideze până și presa (nu toată, cea de tip arici fiind protejată...), doar presa care-i beșteșete adesea, care nu le observă virtuțile ș-i pune mereu în situații caraghioase în fața stăpânilor sau a fanilor?!

Ultima mascaradă unsuroasă a managerilor clubului de un cal putere e cea în care brazilianul Luis Phelipe a fost vândut lui Gigi Becali pentru un pumn de arginți, sfidând așteptările fanilor, dar punct de reper - în judecata conducerii clubului, care a revenit la managementul de guerilă. O tartuferie zaharisită de atâta condiment ideologic aruncat în ceaunul politehnist!

Se vede treaba că nea Cornel, șeful înstrăinaților care-și vântură burțile prin birourile cuibului fără palmares, n-a fost inspirat, dar a găsit soluția de a încinge atmosfera rece din vestiar. La timp, am spune noi, chiar dacă după câteva runde de prelungiri!

Limpede, profetul n-a rămas fără inspirație, ci a folosit-o în sprijinul său și al celebrilor gură-cască de la club, chiar și plin de panică, cum lăsa să-l trădeze zâmbetul imediat după partida cu „textiliștii” din Arad.

Nea Cornel a-mpușcat vreo trei șoșoi, vineri, la lăsatul serii, iar planul i-a ieșit precum Iscarioteanului biblic în căutare de arginți. În primul rând, a bugetat liniștea din vestiar, unde datoriile de pe caiet înspăimântau. Mâine, nu va mai da câte puțin, ci suficient, căci gata, de data asta ajunge la toată lumea! Și prime, și promisiunile promovării, și salarii, și paușalul, bașca ceva primă de Crăciun, ca la casele alea mari!

În al doilea rând, prin mișcarea aceasta neașteptată, bașcanul Politehnicii a reușit să deturneze atenția de la forma execrabilă arătată de echipa de fotbal, de la presiunea care se acumula pe umerii antrenorului Leo Grozavu. Căci vineri, Poli a arătat ca o echipă de județ, un basm de prost gust, trunchiat de coach Leo, care le arăta, de la bordura văruită a terenului,  doar o morișcă ciudată jucătorilor săi, incapabili de efort și cuprinși de o exagerată lene de gândire.

Dar asta e o altă poveste, n-o mai lungim aici, căci ideea de joc pusă pe tabla din vestiar de coach Leo a fost deja disecată de toată lumea, de la Gheorghiță intendentul clubului, până la Gică Fleașcă de la Holohoșca!

Mai primejdioasă e acum atitudinea managerilor clubului, care, transpirați de atâtea solstiții politice, se aventurează, cu traista-n băț și cu varii cărți verzi în traistă, pe la porți străine.

Să-l vinzi pe Luis Phelipe cu 200.000 de euro, oricât de sărac ai fi (tu, club de primă divizie), e o eroare pe care cineva are datoria de a ieși să o explice la modul serios, nu cu argumentele puerile ale lui nea Cornel, cum că... procente, formă, perspective... Deh, obositor pare uneori managementul, atunci când, lipsit de sagacitate, te aventurezi să strici definitiv o jucărie care începea, ușor-ușor, să funcționeze.

De data aceasta, însă, dezastrul nu mai ascultă pe la ușile vestiarelor din Copou. A intrat și s-a așezat alături de coach Leo și de nea Cornel, pe ale căror chipuri de poem bâlbâie frica.

Dan M.BREZULEANU