Plantele amare sunt adjuvante in cura de detoxifiere. Acestea stimuleaza imunitatea, secretiile gastrice, hepato-biliare si intestinale, contribuie la cresterea poftei de mancare si usureaza digestia. Iata cate plante medicinale amare si indicatiile terapeutice:

1. Pelinul, combate problemele digestive 
Planta cu cei mai multi constituenti amari, pelinul, contine ulei eteric, bogat in azulena, tanin si rezine, substante cu efecte antiinflamatoare si cicatrizante. Folosita ca tonic amar, planta stimuleaza secretiile gastrice.

De asemenea, pelinul s-a dovedit un foarte bun detoxifiant al organismului si un remediu care inlatura efectele negative ale sedentarismului: digestie dificila, probleme cardiovasculare si respiratorii. Infuzia de pelin se prepara din 5 g de planta si un litru de apa. Se beau cate doua linguri din ora in ora, in timpul zilei. Terapia dureaza 10 zile.

Vinul de pelin este un bun remediu pentru tulburarile digestive si-l putem prepara in casa. Se pun 30 g de inflorescente sau de frunze de pelin intr-o sticla de un litru, pe care o umplem cu vin alb. Se lasa leacul la macerat patru zile, apoi se filtreaza. Se consuma cate 
50 ml inaintea meselor principale, timp de 15 zile.

2. Gentiana creste pofta de mancare
Proprietatile terapeutice ale gentianei se datoreaza principiilor amare prezente in compozitia radacinii. Preparatele din radacina plantei (infuzia, decoctul, tinctura si siropul) ajuta la buna functionare a ficatului si a bilei si stimuleaza secretiile gastrice, crescand pofta de mancare.

Terapeutii recomanda ca preparatele din gentiana sa fie administrate si copiilor (in acest caz, ei consuma o jumatate din doza bauta de adulti). Infuzia se prepara din doua grame de radacina la o cana de apa clocotita. Aceasta se bea in trei prize, inaintea meselor principale. 

3. Anghinarea, adjuvant in afectiunile cronice
Preparatele din anghinare au efecte benefice in afectiunile grave ale ficatului, precum insuficienta hepatica, ciroza, calculii biliari, deoarece stimuleaza producerea si eliminarea secretiei biliare. Efectul diuretic al plantei ajuta la eliminarea ureei si substantelor toxice de la nivelul rinichilor si ficatului.

Infuzia si tinctura de anghinare sunt foarte eficiente in afectiunile tubului digestiv (enterite, colite). De asemenea, sunt indicate ca adjuvante in afectiuni cardiovasculare (angina pectorala, hipertensiune arteriala si ateroscleroza). Infuzia se prepara dintr-o lingura de frunze care se oparesc in 500 ml de apa. Dupa racire, lichidul se strecoara si se bea indulcit cu miere.

Tratamentul dureaza 20-30 de zile si se face progresiv, incepandu-se cu doze mici. Un sfert de cana de ceai se bea dimineata, pe stomacul gol. Apoi, persoana respectiva trebuie sa stea culcata pe partea dreapta 30 de minute. Restul infuziei se bea in cursul zilei, inaintea meselor principale. 

4. Cicoarea, diuretic si laxativ
Datorita substantelor amare continute (inulina si colina), cicoarea are efect purificator, diuretic, laxativ, drenor hepato-biliar. De asemenea, planta reduce nivelul colesterolului „rau" din sange si scade aciditatea gastrica (cate o cana de decoct pe zi).

Cicoarea este si un tonic depurative, mareste si fluidifica secretia biliara, antianemic, remineralizant, vermifug si laxativ. Boli in care se utilizeaza: furunculoza si acnee (sub forma de ceai, in amestec cu radacina de brusture si trei-frati-patati), angiocolite, deschinezii biliare, constipatii cronice, tuse, insuficienta cardiaca, seboree, vindecarea ranilor si taieturilor. O cura de doua saptamini cu ceai de cicoare ajuta uimitor la cresterea secretiei de bila, a celulelor hepatice diminuate, mai ales in cazul consumatorilor de alcool.

5. Papadia, tonic hepatic
Papadia are proprietati diuretice, coleretice, tonice si laxative. Este un aperitiv puternic si se utilizeaza sub forma de tinctura. Se pun cate 20 de picaturi in ceai, de trei ori pe zi. Decoctul se prepara din doua lingurite de frunze si radacini la o cana cu apa. Ceaiul din radacina si flori uscate se lua contra durerilor de ficat, a hemoragiei si pentru circulatia sangelui, in boli de rinichi. 

6. Rostopasca stopeaza tumorile 
Rostopasca este in mod special recomandata persoanelor care sufera de dischinezie biliara (fiere lenesa), pentru cele care au avut sau au hepatita (inclusiv formele virale grave), care au suferit intoxicatii majore, cu repercusiuni negative asupra ficatului.

Rostopasca e un adevarat combinat chimic. Stimuleaza activitatea bilei si a ficatului, refacerea celulei hepatice, secretia externa a pancreasului, distruge bacterii si ciuperci parazite, are actiune citostatica (motiv pentru care este recomandata in tratamentul extern al cancerului de piele), este dilatator coronarian, are actune antitumorala. Trateaza constipatia, cataracta, obezitatea, stopeaza tumorile, dispepsia, anemia, anorexia, colesterolul crescut, fierea lenesa, hepatitele.

Aceasta planta contine alcaloizi, vitamina C, ulei volatil, substante de natura flavonoidica si saponozide. Astfel ca frunzele rostopascai au actiune sedativa si narcotica asupra centrilor nervosi superiori, relaxeaza musculatura neteda a vaselor de singe, stimuleaza peristaltismul intestinal si contractiile uterine.

Extractele din aceasta planta au remarcabile efecte antibiotice. Curata sangele de toxine si ajuta la cresterea numarului de globule rosii. Pusa in vin (30 g de planta uscata, impreuna cu radacinile, se lasa 1-2 ore in 1/2 litru de vin alb), inlatura icterul. Se poate folosi extern, contra bolilor de piele, bataturilor, verucilor (negilor) si a eczemelor care nu vor sa se vindece. Infuzia se prepara dintr-o lingurita rasa de planta uscata la 1/4 litru de apa clocotita (se opareste doar). 

Contraindicatii
Plantele amare nu vor fi folosite de catre persoanele extrem de slabite, care sunt intr-o perioada in care se confrunta cu surmenajul fizic sau psihic. In mod special, pelinul nu va fi folosit de femeile aflate in perioada de graviditate si de catre persoanele care sufera de gastrita hiperacida in faza acuta.