Comportamente ale copiilor care trebuie sa ingrijoreze parintii

Problemele de comportament la copii sunt inevitabile si sunt determinate de mai multi factori care influenteaza viata si dezvoltarea lor. 

 

Fiecare etapa a copilariei este presarata cu diverse probleme considerate firesti, asa cum sunt accesele de furie, muscatul, lovitul, in timp ce altele sunt considerate patologice sau tulburari comportamentale - ADHD, autism, tulburare obsesiv compulsiva etc. si necesita ingrijire de specialitate.

 

Exista situatii in care copiii reactioneaza prin minciuna, injuraturi sau mici furturi atunci cand apare o problema majora in viata lor. Acest gen de comportament poate fi declansat de o situatie conflictuala sau de neglijenta in familie, de un abuz repetat sau de o o trauma, atat in interiorul, cat si in afara familiei, scrie Evenimentul Zilei. „Pot fi anumite situatii traumatizante pentru copii. De exemplu, daca nu este acceptat de colegi la gradinita, pentru el este tarumatizant sa mearga acolo”, explica pentru Evenimentul Zilei psihologul si psihoterapeutul Keren Rosner, de la Cabinetul Mentarex Consult, din Bucuresti.

Alteori comportamentul este un semnal ca lucrurile nu merg bine intr-o familie aflata la un pas de dezbinare. „Este o forma de a atrage atentia ca viata lor nu este in regula”, spune psihologul. Pe de alta parte, copiii abuzati incep  sa minta, sa injure sau sa fure din razbunare. „Stiu ca fac ceva rau si au impresia ca loveasc in persoana care i-a abuzat”.

La varste mici, miciuna e fantezie
Minciuna poate aparea la anumiti copii inca de 3-4 ani. Este vorba despre copiii care au foarte multa imaginatie si care inca nu discern intre real si imaginar. Povestile imaginate pe care ei le spun fac parte din dezvoltarea normala la copiilor, care isi exploreaza aceasta latura.

 

Trecerea de la povesti la minciuni care au legatura cu viata reala poate fi facuta destul de usor in momentul in care cei mici sunt expusi la un astfel de comportament.  „Chiar daca parintii ii spun ca nu e frumos sa minti, daca copilul va observa in coportamentul lor ca ei mint cu usurinta, chiar si doar in situatii banale, si el va minti”, precizeaza Keren Rosner. 

Modalitati de a atraga atentia
Dupa 5-6 ani, cand pot face diferenta dintre bine si rau, copiii mint fie pentru a atrage atentia asupra lor, in cazul in care se simt neglijati, pentru a evita anumit neplaceri in relatia cu adultii (certuri sau pedepse), fie pentru a a-si salva imaginea de sine. „Poate fi vorba de imaginea pe care ei o au in fata parintilor. Daca au luat o nota mai mica la scoala, au impresia ca nu sunt demni de a fi iubiti”, explica psihoterapeutul.

 

Furtul poate fi la randul lui o forma de a atrage atentia asupra propriei persoane, dar si o forma de  satisfacere a unei nevoie pe care parintii nu o satisfac. „Daca parintii nu vor sa ii cumpere ceva sau nu este invatat sa astepte pentru a obtine ceva, atunci recurge la furt”. La varste foarte mici, copiii isi insusesc anumite obiecte, fara sa isi dea seama insa ca este un furt. 

Injuraturile sunt o forma de agresivitate invatata de la parinti sau de la prieteni, prin care copiii isi exprima fie nemultumirea, fie o asa-zisa maturitate. „In grupul de prieteni, copiii injura pentru a-si arata maturitatea. Stiu ca sunt expresii interzise, expresii pe care le folosec adultii”, explica psihologul.

Ce solutii exista
„In corectarea oricarei forme de comportament nedorit, prima faza este explicarea, urmata apoi de exemplul personal”, spune Keren Rosner. Atunci cand copiii sunt foarte mici, cea mai buna forma de a le explica de ce minciuna nu este buna este prin intermediul jocurilor si al metaforelor.

 

Atunci cand le cititi povesti, incercati sa accentuati partea despre minciuna si adevar. Dupa 5-6 ani, transpuneti-i intr-o situatie similara si incercati sa ii determinati sa empatizeze, iar dupa 10-11 ani, explicati-le foarte clar importanta valorilor morale, sfatuieste specialistul. In tot acest timp, nu uitati sa oferiti un exemplu pozitiv. „Daca copilul va fi invatat de mic, modelul i se va imprima in schema lui comportamentala si atunci va cauta sa evite emotiile negative (regretul, remuscarea)”, precizeaza Keren Rosner.

 

Atunci cand copiii mici fura fara sa isi dea seama, in afara de explicatiile de rigoare, parintii ar trebui sa le insufle si un model comportamental. „Este important sa ii invete sa isi ceara scuze si sa duca obiectul inapoi”, sfatuieste psihologul.