Sindromul antifosfolipidic in sarcina
Dimensiune font:
Sindromul antifosfolipidic este o afectiune in care organismul produce anticorpi impotriva unor proteine din sange care au rol in modularea coagularii. La femeile gravide poate fi cauza de avort sau moarte intrauterina a fatului.
Sindromul antifosfolipidic poate fi cauza formarii trombilor in venele mari ale picioarelor si uneori in cele ale bratelor, afectiune cunoscuta sub numele de tromboza venoasa profunda. Membrul afectat este umflat si dureros.
Trombozele se pot forma si in alte organe, manifestarile depinzand de organul afectat, de marimea si localizarea trombului. De exemplu, un tromb la nivelul rinichiului poate produce insuficienta renala. Sindromul apare mai frecvent la femei, cu alte afectiuni autoimune, precum lupusul.
Exista doua forme de sindrom antifosfolipidic: primar, in lipsa unei boli autoimune; secundar, aparut in cadrul unei afectiuni autoimune.
Simptomele sindromului antifosfolipidic
In functie de localizarea trombilor pot aparea o serie de manifestari clinice precum durere, amorteli in vene si arterele membrelor, angina pectorala sau infarct miocardic, migrene, convulsii. in sarcina apar microinfarctizari ale placentei, nasteri premature, moarte intrauterina, avorturi. Diagnosticul sindromului antifosfolipidic se bazeaza pe semnele clinice si pe o serie de teste de laborator. Suspiciunea de sindrom antifosfolipidic se ridica atunci cand la o persoana apar tromboze cu diferite localizari in lipsa altor cauze precum afectiuni ale sangelui sau alte boli de fond.
Diagnostic si tratament
Statisticile arata ca aproximativ o treime dintre femeile cu avort spontan au sindrom antifosfolipidic prezent. In mod normal, ar trebui ca la fiecare gravida, la prima vizita, sa se faca un screening al starii de coagulabilitate a sangelui, respectiv sa se masoare APTT (activated partial thromboplastin time). Daca aceste valori sunt crescute peste limita normala, gravida ar trebui investigata mai specific.
Cel mai des se masoara Ac AntiCardiolipina ACL si un alt marker denumit Lupus anticoagulant (LAC). Acesta din urma are aceasta denumire deoarece s-a observat ca anumite paciente cu Lupus prezinta o stare de hipercoagulabilitate si in serul acestora s-a descoperit aceasta substanta care, in mod paradoxal, in testele de laborator are efect anticoagulant, in timp ce in organism produce coagulare sanguina.
Tratamentul consta in administrarea de heparina sau aspirina in doze mici.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau