Tradiții la Moșii de Vară și de Rusalii

 În acest sfârşit de săptămână, creştinii ortodocşi sărbătoresc Moşii de Vară, iar luni Rusaliile

La 50 de zile după Paşte, creştinii ortodocşi serbează Rusaliile, o sărbătoare populară care se suprapune şi cu un moment religios - Pogorârea Sfântului Duh.

Reprezentări mitice feminine, Rusaliile sunt femei fabuloase, fiicele lui Rusalim Împărat, şi spirite malefice. Ielele, aşa cum li se mai spune, sunt spirite rebele ale morţilor care, după ce au părăsit mormintele în Joia Mare şi au petrecut Paştele cu cei vii, refuză să se mai întoarcă în lăcaşurile lor pământene şi încep să facă necazuri oamenilor. Spre deosebire de strigoii morţii, care apar şi fac necazuri oamenilor în anotimpul friguros, Ielele se întâlnesc vara.

Potrivit tradiţiei, Ielele sunt fecioare frumoase îmbrăcate în alb, fecioare bătrâne, spirite sau duhuri rele şi locuiesc prin păduri neumblate şi neatinse de om, prin văzduh ori prin ostroave pustii. Rusaliile sunt mereu însoţite de lăutari, dansează mereu şi întind mese pe iarbă. Petrec şi dansează mirific, însă muritorii nu au voie să le vadă. Dacă sunt zărite de un muritor sau dacă, din greşeală, cineva calcă pe locul pe care au dansat (unde iarba rămâne arsă), acesta se îmbolnăveşte foarte grav de o boala numită, în limbaj popular, „luat de Rusalii”. Iar de boala Ielelor se poate scăpa doar prin descântec ori prin intrare în hora Căluşarilor. În unele zone se spune că Ielele ursesc copiii la naştere şi prezic moartea oamenilor. Ca să se ferească de duhurile rele, oamenii îşi împodobesc locuinţele cu leuştean, tei, usturoi, dar încearcă şi să îmbuneze spiritele morţilor cu ofrandele specifice, pe care le oferă în Sâmbăta Moşilor, ce precede sărbătoarea Rusaliilor.
Povestea uncheșilor

În popor se spune că Moşii ar fi fost nouă uncheşi bătrâni, care, pe unde mergeau, numai bine şi minuni făceau. Se spune că în zilele premergătoare Moşilor de Vară, sau Moşilor Cireşelor, se deşteaptă toţi morţii şi se duc pe Valea cu Dor. Acolo găsesc tot ce li s-a dat de pomană în cursul anului. Cine nu găseşte nimic ia ţărână în poală şi se întoarce mâhnit. De ziua Moşilor de Vară, femeile împart oale cu apă, pentru ca şi cei morţi să aibă cu ce bea apă pe lumea cealaltă. În zilele de Moşi se lucrează orice, dar nu se toarce, căci se crede că astfel se întorc colacii de la morţi îndărăt. Nu se aruncă gunoiul afară din casă din credinţa că va ajunge la morţi, care aşteaptă această zi pentru a căpăta merinde şi băutură.

Nu se mătură, că se dă praf în ochii morţilor, care stau după uşă până a doua zi, când, după terminarea liturghiei de Rusalii, îşi iau zborul către cer. La Moşii de Vară, femeile dau de pomană vase (din lemn sau de lut, odinioară) pline cu vin, apă, lapte, cu mâncare gătită, alături de care se pun pâine, flori şi lumânări aprinse. Vasele se împodobesc cu flori şi cireşe, aşa că Moşii de Vară mai sunt cunoscuţi şi ca Moşii Cireşelor. În vechime, cofele care se dădeau de pomană erau umplute cu apă de la fântână sau de izvor. Când cofele erau umplute cu apă, pe ghizdurile fântânii ori lângă izvor se lăsa câte un ban, ca plată pentru apă şi pentru ca pomana să fie primită.

De Rusalii, tinerii taie crenguţe de tei, cu care împodobesc gospodăria. În popor există credinţa că Teiul de Rusalii este foarte util: când ploua vara cu piatră, se aruncă afară câte o crenguţă de tei uscat, crezând că astfel ploaia va înceta. Se mai spune că în noaptea de Rusalii înfloreşte feriga şi cine o are în casă îi va aduce noroc. Se mai spune în popor că femeile care îi vor cinsti în fiecare an pe Moşii de Vară nu vor îmbătrâni prea repede şi îşi vor păstra sufletul mereu tânăr. Maura ANGHEL