Angela Marinescu, Probleme personale/ review de Daniel Cristea-Enache

default

Dimensiune font:

| 29-10-2012 18:45

Angela Marinescu, Probleme personale, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2009, 72 p.

 

Daca pe Angela Marinescu o recunoastem cu relativa usurinta intr-unele din volumele poetilor tineri de azi (baieti buni si fete rele, deopotriva), este si mai usor sa o identificam intr-un volum propriu. Probleme personale are dimensiunile unei plaquette si se citeste in maximum douazeci de minute, ceea ce nu inseamna insa nici subtirime a poeziei, nici facilitate a lecturii ei.

Scrisul industrios si expresia abundenta a unor obsesii „texistentiale” n-au fost niciodata specialitatea autoarei. Exista chiar un efect interesant de contrast, intre aparenta despletire haotica a multor poezii si spatiile, pana la urma, reduse in care ele se inscriu. Lirismul Angelei Marinescu este mai degraba intensiv decat extensiv, concentrat, nu labartat, in inselatoarea lui dezorganizare; uneori, farmaceutic preparat.

Imaginea de Cruella DeVil pe care poeta extrem-„saizecista” si-a creat-o in timp a fost cultivata cu grija, pentru ca marginalitatea sociala dorita si autodistrugerea seriala sa ofere fiecarui poem garantia unei autenticitati morbide si aerul greu al experientelor ultime. Cine crede ca face poezie adaptandu-se, ieri, la Tezele din Iulie si cautand, astazi, filiera manoasa a multiculturalismului, cine crede ca poezia se scrie in lumina reflectoarelor sau pentru a ajunge acolo, acela va scrie exact „poezia” pe care o merita. La Angela Marinescu, experienta poetica se dovedeste una limita, iar conditia in care o poate traversa (fara a o consuma integral) este cea a scrisului „pana la capat”, cu „cenusa rapida”.

Cand recitim textele din Probleme personale, sesizam, daca nu secretul mai profund al acestei poezii de o frumusete violenta, cel putin tehnica ei de precipitare. Autoarea, proiectata cu totul in personajul pe care-l reprezinta (intr-o banda a lui Möbius mai postmoderna decat ar vrea s-o recunoasca), arde etapele constituirii enuntului si produce in discursul poetic, cu o rapiditate exersata, alunecari de teren biografic. Boala fiind starea multumitoare a eului liric, iar moartea, experienta experientelor, traumele evocate cu placere descriptiva sau inregistrate live, in chiar actul scrisului, deschid porti de acces catre o interioritate tulbure. Dar intrucat Angela Marinescu isi controleaza perfect sistemul ce neofitilor le poate parea virusat, aceasta lume interioara bolnava, funebra, post-expresionista, este procesata cu dexteritate tehnica si in deplina constiinta literara a potentialului ei expresiv. Butada conform careia singura diferenta dintre Salvador Dali si un nebun e aceea ca Dali n-a fost nebun poate fi amintita aici, desi poeta noastra prefera vadit suprarealismului dadaismul…

Miza ei nu este sa spuna nu acolo unde toti ceilalti spun da (si viceversa), ci sa scrie o poezie libera si vie, nesufocata de propriile, inevitabile, figuri stilistice si conventii literaturizante. Si in acest punct de inflexiune a autenticitatii, Angela Marinescu e mai mult cerebrala decat senzoriala, utilizandu-si starile si folosindu-se de o legendara psihopatie pentru a face cu sine insasi, in convulsiile ei, arta adevarata. „Oligofrenie” o spune pe scurt si extrem de clar: „imi pulseaza/ gatul/ de placere/ cand vad/arta/ adevarata/ sunt/ oligofrena/ pentru ca nu mai cred/ decat in/ poezie/ si oligofrenii/ sunt dezinhibati/ si se arunca/ in/ sex”. „Coincidente” dezvolta putin si devoaleaza mai mult conceptia propriei poezii, ce poate fi luata in sens teoretic, poietic, sau chiar ca o nastere repetata si terifianta, de fetusi morti: „nu am vrut sa impun nimanui nimic,/ mai ales sa sufere pentru poezie, sa vomite, sa se distruga,/ sa fure, sa se calugareasca, sa devina travestit si homosexual sau/ sa ucida,/ tinerii ar trebui sa stie aceste lucruri ce chiar si mie/ mi se par a fi, acum, complet indiferente, indepartate, instrainate./ e drept ca, personal, m-au marcat destule/ intamplari dar asta a tinut, strict, de creierul meu; pentru ca/ peste toate intamplarile a tronat posibilitatea mea de a incasa si nu/ de a primi./ este dreptul meu de a face caz, pe de alta parte, de un asemenea/ dar de la Dumnezeu, sa nu ti se intample, de fapt, nimic/ sa nu simti nimic si, totusi, sa te legi la cap cu niste cuvinte/ ce se apropie tiptil, de tine, ca sobolanii intunecati si sa le diseci/ pana la epuizare./ si nu stiu cum naiba dar fiecare cuvant ce m-a trasnit in fata/ s-a convertit, din toate punctele de vedere, intr-o intamplare/ semnificativa/ nici sa fi vrut in ruptul capului si nu s-ar fi petrecut/ atat de rapid, de constant si de mortal./ de aceea, zic, nu va luati dupa mine si, mai ales, nu ma judecati./ stramosii mei au fost preoti si hoti de cai/ iar eu sunt o hoata batrana/ si unsa cu toate unsorile.”.

Un final memorabil, cum mai sunt cateva in „Probleme personale” (de pilda, in „Poemul cel mai de jos” sau in splendidul „Cantec de dragoste” susurat fiului de catre „o mama de c…”). Placheta abunda in imagini voit socante si e populata de personaje cu tare sau dizabilitati, la antipodul masei omogene de oameni sanatosi, normali si mediocri. Balbaitul, handicapatul, alcoolicii anonimi, toxicomanii, fratii incestuosi, homosexualii si lesbienele cu „anusul subminat de sange”, emigrantii „surescitati/ drogati pana la capat/ cu coatele in sange”, negrii si saracii care isi dau mana, handicapata si oligofrena, parazitul, putoarea, lepra… fac insa o simpla figuratie. Lipsite de consistenta si autonomie real-fictionala, ele sunt ipostaze marginale selectate de autoare, masti puse pe fata pentru a starni susceptibilitati si a inerva sensibilitati. In spatele acestei cohorte a deviantilor si exclusilor sta un regizor feminin care-si cauta, in calitatea de personaj, atribute negative si dezgustatoare particularitati. „Cu ochii pe tine” e o ars poetica adunand categoriile defavorizate pentru a sparge cu ele nu atat ordinea burgheza a lumii, cat acea logica – mai teribila decat boala si spasmul – a poeziei previzibile: „in cartierele marginale trasate exact cu echerul senzual/ al perversiunii/ negrii si saracii isi dau mana/ se inlantuie pana devin homosexuali/ acolo se saruta ei liberi direct pe sange/ singuri si compromisi fizic// marea plictiseala efemera/ nu stie sa joace sah/ intotdeauna ordinea ei logica/ a fost invinsa/ de hatisul rupt si taiat/ din spatele ochilor ingusti/ de felina/ acolo plansul lung si negru/ al poetelor necunoscute/ manjeste ecranul cu plasma.”. La Angela Marinescu, rezumativ si concluziv, marginalitatea sociala si deviatia umana sunt preconditii pentru centralitatea si puritatea experientei lirice.

„Muscatura rece a scrisului”, mana introdusa in ruptura tot de ea facuta, plumbul „taiat geometric/ de la capatul fiecarei nopti” fac din materia biologica sau psihotica un material poetic si o forma in care viziunea se instaleaza printr-o brusca penetratie. Jucandu-se cu cuvintele, autoarea se declara o intraterestra, cu capacitatea de a penetra orice formula artistica, orice moda literara. Trece prin toate, fara cine stie ce probleme, si ajunge Dincolo.

Se lauda? Desigur, dar cu deplina justificare. Angela Marinescu poate, ea, sa faca in continuare o poezie extraordinara, in conditiile in care majoritatea colegilor de generatie si a poetilor aparuti ulterior au cazut in sterilitate sau autopastisa. Doua exemple de modul plural in care aceasta autoare atat de imitata si copiata in ultimul deceniu reuseste sa ne arate valoarea originalului. „Toamna care a trecut”:  „imi amintesc cum, in toamna care a trecut,/ instinctul de conservare a fost mai puternic/ ca oricand/ poate tocmai din cauza bolii ce s-a ivit din senin/ ca un traznet pe o pajiste ruinata/ si care, in limba romana, semnifica chipul rosu, contorsionat,/ plin de o pasiune rece ca ghiata, a racului/ si care inainteaza greu si invers,/ dintr-o lume fara informatii necesare ca aerul/ si fara gauri negre,/ inspre universuri bogate in puncte de o densitate/ egala cu a cuvintelor ce au rasarit mereu/ pe fruntea si pe pieptul meu ca niste flori carnivore// oare de ce imi place atat de mult sa-mi amintesc si fiecare/ amintire s-o asociez cu moartea/ (eu) niciodata nu am fost cu adevarat in viata/ viata mea a fost ca soarele din spatele norilor/si, dupa ce norii s-au risipit,/ soarele, turbat, a facut scrum totul,/ in afara razelor proprii/ ce s-au intins lenese si nepasatoare/ si apoi, s-au distrus strict intre ele/ fara sa mai tina cont de nimeni si nimic”. Si o „Amintire de medicinista”: „la autopsiile la care am participat/ vulnerabila la frig/ cu ferestrele larg deschise in orice anotimp/ de-a lungul anilor/ ca studenta la medicina/ cu formolul rascolit de mainile/ noastre inepte/ si precise/ ca orice instrument tehnic/ aplicate direct pe mort/ niciun cadavru nu a fost/ mai aproape de perfectiune/ de revolta livida si cenusie/ si de obscenitatea ultima/ aceea care te mai tine in viata/ la sfarsitul vietii/ ca poezia”.

M-am intrebat deseori ce este poezia; la ce element sau valoare poate fi redusa ea, intr-o unitate care s-o contina si s-o exprime integral. Poezia nu e neaparat tema ei; nu e problema pe care o poate pune; nu e discurs; nu e simbol; nu e ornamentica, dar nici esenta aproximata liric; nu e lirism (desi am crezut asta), cu atat mai putin personaj proiectat sau tipologizat, conflictualitate epica ori vivacitate dramatica. Poezia nu e viziune (cum iarasi am crezut) si nu e intensitate speciala; nu e figurativ, dupa cum nu e non-figurativ. Nu este nici macar obsesie.

Poezia e expresie.

Sursa: http://revistacultura.ro

Puncte preluare anunturi  "Evenimentul Regional al Moldovei"  in Iasi

<>

Adauga comentariul tau

Nume:

E-mail:

Comentariu:

Security Code
Imagine noua

ULTIMA ORA

Marea realizatoare de emisiuni radio Luminița Constantinescu s-a stins din viață
21/01/2021 22:11

Este doliu urias in Romania, după ce marea realizatoare de emisiuni radio, Luminita Constantinescu s-a stins din viată. Odată cu vestea socantă s-a aflat faptul că s-a stins din viată la varsta de 71 de a ...

A murit Ruxandra Garofeanu, critic de artă şi realizator de emisiuni TV
18/01/2021 13:51

Istoricul şi criticul de artă Ruxandra Garofeanu, care s-a aflat in slujba artelor plastice romaneşti timp de peste cinci decenii, a murit in noaptea de duminică spre luni, anunţă Art Safari Bucharest, in ...

 „Ea, el și duelul”, un roman al gesturilor romantice
18/01/2021 07:54

  Pasiunea pentru romanul istoric si o aventură petrecută la Berlin, in anii 1800, a fost punctul de plecare pentru cel de-al nouălea volum semnat de onesteanul Daniel Baciu. Intitulată „El, ea ...

 Documentarul „Colectiv”, pe lista scurtă a nominalizărilor de la Oscar
17/01/2021 15:56

  Academia de film americană (AMPAS) a decis să extindă la 15 numărul filmelor care vor putea fi incluse pe lista scurtă a peliculelor propuse spre nominalizare la premiul Oscar la categoria „c ...

„Sindromul Quijote” - spectacol dedicat Zilei Culturii Naționale
15/01/2021 10:15

Teatrul National Iasi invită publicul la spectacolul „Sindromul Quijote”, un eveniment dedicat Zilei Culturii Nationale. Piesa a fost desemnată castigătoarea primei editii a proiectului „ ...

Ziua Culturii Naționale: Președintele Consiliului Județean Iași prezintă care sunt evenimentele culturale din Iași la care cetățenii pot participa
15/01/2021 09:27

 Într-un mesaj de pe pagina sa de Facebook Presedintele Consiliului Judetean Iasi i-a inivitat pe ieseni să ia parte la evenimentele culturale organizate, respectand, bineinteles, măsuril ...

Eminescu în fotografii
15/01/2021 09:00

Cele mai multe dintre fotografiile, atatea cate sunt, ale lui Eminescu, ale unor membri ai familiei poetului sau cele ce imortalizează imagini de la Ipoteşti le datorăm lui Jean Bielig, nimeni altul decat ce ...

 Ce mai înseamnă cultura națională în 2021?
13/01/2021 14:56

  Asociatia Culturală AltIasi marchează Ziua Culturii Nationale printr-o dezbatere online cu titlul „Ce mai inseamnă cultura natională in 2021?”, moderată de Marius Chivu (scriitor) si ...

Alexander Nanau refuză o decorație din partea lui Klaus Iohannis
12/01/2021 11:30

Regizorul Alexander Nanau urma să primească Medalia „Meritul Cultural“ din partea presedintelui Klaus Iohannis pe 15 ianuarie, cu ocazia Zilei Culturii Nationale. El a realizat unul dintre cele ...

Actorul Bogdan Stanoevici a murit, răpus de COVID
12/01/2021 11:17

Actorul Bogdan Stanoevici a murit astăzi in Spitalul de boli cardiovasculare CC Iliescu, au declarat pentru G4Media.ro surse oficiale. El a ajuns in stare gravă din cauza infectării cu noul coronavirus. Sta ...

Aboneaza-te la cele mai noi stiri din Regiunea Moldovei