Apostolul Toma din fiecare muritor
Dimensiune font:
Prima duminică după Săptămâna Luminată este alocată de către Biserica Ortodoxă Apostolului Toma, cel numit şi Geamănul. În fapt, celebrarea este conformă cu relatarea evanghelică despre arătarea Domnului Înviat tuturor apostolilor, de faţă fiind şi Toma, care lipsise la prima arătare, în seara zilei Învierii, el „lăsând vorbă” confraţilor apostoli care-l anunţaseră despre minune, că nu va crede în Învierea lui Hristos din morţi până când nu-I va vedea şi atinge semnul cuielor şi al suliţei.
La această arătare a Sa, Mântuitorul S-a adresat direct lui Toma „necredinciosul”: „Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios” (Ioan 20, 27). Este una dintre cele mai demne şi “umane” aserţiuni din Evanghelie. Dumnezeu înţelege şi acceptă slăbiciunea în credinţă a omului, faptul că el este înclinat spre “a proba” pentru a crede, mai mult decât spre a crede necondiţionat de “proba” simţurilor sau a raţiunii. Acceptând această slăbiciune, El însuşi se lasă atins în urmele rănilor de pe Trupul Său înviat, deşi, la arătarea din dimineaţa Învierii Sale, în chip de grădinar, faţă de Femeile Mironosiţe, nu S-a lăsat atins, dimpotrivă, a poruncit Mariei Magdalena, Care L-a recunoscut după voce: “Nu te atinge de Mine...” (Ioan 20, 17) Însă, aceleiaşi i-a zis, imediat: „Mergi la fraţii Mei şi le spune: Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru. Şi a venit Maria Magdalena vestind ucenicilor că a văzut pe Domnul şi acestea i-a zis ei.” (Ioan 20, 17-18) Aşadar, credinţei curajoase şi necondiţionate de simţuri sau raţiune Hristos Domnul Înviat S-a arătat mai întâi. Mai mult, această credinţă s-a făcut pe sine prima mărturisitoare de Hristos, chiar faţă de ucenicii Săi - Apostolii. Aceasta poate fi considerată prima lecţie a Creştinismului, dată de către Hristos Însuşi: fidelitatea curajoasă în credinţă are mereu prioritate în faţa credinţei îndoielnice, şovăielnice, a celei care pune totul sub semnul întrebării, care vrea mereu probe şi argumente logice. Însă, Dumnezeu nu respinge nici credinţa îndoielnică, dimpotrivă, o primeşte, dacă ea nu se transformă într-un etern sofism, o infinită speculaţie, ci în mărturisire clară, definitivă, a Adevărului, cum a fost şi în cazul lui Toma: „A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (Ioan 20, 28).
Aşadar, la Duminica Tomei este prilej potrivit a reflecta, fiecare dintre noi, la felul şi măsura credinţei, şi respectiv îndoielilor noastre în credinţa în Hristos Cel Înviat şi veşnic Viu. Fiecare muritor se va fi confruntat, cel puţin o dată în viaţă, cu îndoiala în credinţa, cu dorinţa de a verifica prin simţuri sau raţiune veridicitatea lui Dumnezeu. Acest lucru este uman şi este - aşa cum ne învaţă Evanghelia acestei duminici - acceptat de către Dumnezeu. Ceea ce nu mai este acceptabil însă, este perpetua “târguială” a omului cu credinţa, după ce el a văzut, a cunoscut Adevărul. Asta dovedeşte oportunism, rea-credinţă, duplicitate. Iar Hristos a învăţat, în toată viaţa Sa pământească, faptul că Dumnezeu nu acceptă duplicitatea. Duplicitarii în credinţă sfârşesc în eşec personal. După modelul lui Iuda - prototipul ucenicului lui Hristos duplicitar.
Omul are, aşadar, trei modele posibile, în ceea ce priveşte credinţa: pe Iuda duplicitarul; pe Toma îndoielnicul ce vrea probe pentru a crede, apoi mărturiseşte ferm Adevărul; pe toţi cei ce pot crede fără a „proba”. Aceştia din urmă sunt fericiţi de către Domnul Hristos Însuşi, cu cuvintele: „Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” (Ioan 20, 29)
Acum ne poți urmări și pe FACEBOOK
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau